hotar

hotar
HOTÁR, hotare, s.n. 1. Linie de demarcaţie care desparte o ţară de alta; frontieră, graniţă. ♢ Piatră de hotar = piatră, stâlp prin care se indică un hotar. ♦ Linie care desparte o proprietate de alta sau o aşezare de alta. 2. fig. Limită, margine, capăt, sfârşit. 3. Moşie, proprietate (mare); p. ext. regiune, ţară. ♦ (reg.) Teritoriu în proprietatea (locuitorilor) unei comune. – Din magh. határ.
Trimis de gall, 01.06.2008. Sursa: DEX '98

HOTÁR s. 1. v. frontieră. 2. v. hat. 3. v. limită.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

hotár s. n., pl. hotáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

HOTÁR hotare n. 1) Linie de demarcaţie care desparte o ţară de alta; graniţă; frontieră. ♢ Peste hotare în străinătate. 2) Linie de demarcaţie între două proprietăţi sau între două porţiuni de teren. 3) fig. Punctul cel mai îndepărtat; margine; extremă. ♢ Fără hotare nesfârşit; neţărmuit. /<ung. határ
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

hotár (hotáre), s.n. – 1. Limită, margine. – 2. Frontieră, graniţă. – 3. Capăt, extremă. – 4. Proprietate, teren delimitat. – 5. (înv.) Hotărîre. Mag. hotár (Cihac, II, 507; Tiktin; Gáldi, Dict., 92). Nu este sigur că mag. a dat sl. chotarŭ (Berneker 386) sau că provine din acesta (Melich, Slavonic R., XI, 36.; sb. hatar începînd cu sec. XIV, cf. Daničič, III, 582); însă şi cuvîntul rom. poate proveni din sl., cf. sb. atar "regiune". – Der. hotărî, vb. (a delimita, a pune hotar; a stabili, a fixa; a hotări; refl., a se mărgini, a se învecina), cf. mag. határozni "a discerne, a hotărî"; nehotărîre, s.f. (lipsă de hotărîre); nehotărît, adj. (indecis); hotăraş (var. hotărîş), adj. (învecinat), din mag. határos (Löwe 20; Gáldi, Dict., 137); hotărîtor, adj. (decisiv, determinant); hotărît, adv. (sigur, fără îndoială); hotărîtură, s.f. (înv., delimitare); hotarnic, adj. (care se referă la hotarele unei moşii); hotărnici, vb. (a pune hotar, a delimita); hotărnicie, s.f. (demarcare); înhotărît, adj. (înv., limitrof).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • Hotar — Original name in latin Hotar Name in other language State code RO Continent/City Europe/Bucharest longitude 47.01967 latitude 22.28515 altitude 226 Population 1091 Date 2013 04 21 …   Cities with a population over 1000 database

  • Hotar River — Geobox River name = Hotar River native name = other name = other name1 = image size = image caption = country type = Countries state type = region type = district type = Counties city type = Villages country = Romania country1 = state = state1 =… …   Wikipedia

  • hotár — s. n., pl. hotáre …   Romanian orthography

  • hotar-yaja — होतर्यज …   Indonesian dictionary

  • Izvorul cu Hotar River (Latoriţa) — Geobox River name = Izvorul cu Hotar River native name = other name = (Hotarul River) other name1 = image size = image caption = country type = Countries state type = region type = district type = Counties city type = Villages country = Romania… …   Wikipedia

  • Izvorul cu Hotar River (Lotru) — Geobox River name = Izvorul cu Hotar River native name = other name = other name1 = image size = image caption = country type = Countries state type = region type = district type = Counties city type = Villages country = Romania country1 = state …   Wikipedia

  • Vedic civilization/EB 1911 — TOC (Encyclopedia Britannica 1911, s.v. Sanskrit) [http://en.wikisource.org/w/index.php?title=User:Tim Starling/ScanSet TIFF demo vol=24 page=ED4A170] [http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/scans/EB1911 tiff/VOL24%20SAINTE… …   Wikipedia

  • hotărî — HOTĂRÎ, hotărăsc, vb. IV. I. 1. tranz. şi refl. A alege (între mai multe posibilităţi), a lua sau a face să ia o hotărâre; a (se) decide. ♦ tranz. (Rar; construit cu dativul) A porunci cuiva să facă ceva. 2. tranz. A stabili, a fixa o dată, un… …   Dicționar Român

  • limită — LÍMITĂ, limite, s.f. 1. Punct extrem, margine (a unei suprafeţe, a unui obiect etc.). ♦ Tonul cel mai înalt sau cel mai profund pe care îl poate emite o voce sau un instrument. ♦ (mat.) Valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile …   Dicționar Român

  • margine — MÁRGINE, margini, s.f. 1. Loc unde se termină o suprafaţă; extremitate, capăt al unei suprafeţe. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) margini = nesfârşit, infinit; imens. ♦ spec. Hotar, frontieră. ♦ spec. Periferie. ♦ spec. Mal, ţărm. 2. Circumferinţă a …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”