izoláre — s. f., g. d. art. izolärii; pl. izoläri … Romanian orthography
carantină — CARANTÍNĂ s.f. 1. Punct sanitar pentru cercetarea şi izolarea persoanelor, vaselor sau mărfurilor venite dintr o regiune bântuită de o epidemie. ♦ Izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivităţi care a fost în contact cu un bolnav… … Dicționar Român
cordon — CORDÓN, cordoane, s.n. I. 1. Cingătoare (de material plastic, de panglică, de pânză, de piele etc.); centură, curea. ♦ Panglică lată de mătase purtată diagonal pe piept, de care sunt prinse anumite decoraţii înalte; gradul cel mai înalt al unei… … Dicționar Român
segregare — SEGREGÁRE, segregări, s.f. 1. Faptul de a (se) segrega; segregaţie. ♦ Operaţie metalurgică de afinare a unui aliaj prin răcire selectivă prin care, la solidificare, unele impurităţi se concentrează şi se pot îndepărta uşor. 2. Proces de izolare a … Dicționar Român
separatism — SEPARATÍSM s.n. Tendinţă de separare, de desprindere dintr un grup social (constituit); izolare, atitudine singuratică. – Din fr. séparatisme. Trimis de LauraGellner, 21.07.2004. Sursa: DEX 98 SEPARATÍSM s. izolare. (Ce e acest separatism?)… … Dicționar Român
solitudine — SOLITÚDINE, solitudini, s.f. (livr.) Singurătate, izolare (în care se află cineva). – Din fr. solitude, lat. solitudo, inis. Trimis de bogdang, 10.05.2004. Sursa: DEX 98 SOLITÚDINE s. v. izolare, singurătate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
termoizolare — TERMOIZOLÁRE, termoizolări, s.f. Izolare termică. [pr.: mo i ] – Termo + izolare. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 termoizoláre s. f. (sil. mo i ) izolare Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic TERMOIZOLÁRE … Dicționar Român
separare — SEPARÁRE, separări, s.f. Acţiunea de a (se) separa şi rezultatul ei; despărţire, izolare; diferenţiere. – v. separa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Separare ≠ unire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime SEPARÁRE s.… … Dicționar Român
singurătate — SINGURĂTÁTE, (2) singurătăţi, s.f. 1. Faptul de a fi singur (1); starea celui care trăieşte singuratic (1); spec. izolare morală. 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (şi de animale);… … Dicționar Român
solitarism — SOLITARÍSM s.n. (livr.) Tendinţă, înclinaţie a cuiva de a se izola de oameni, de a trăi în izolare. – Solitar + suf. ism. Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 solitarísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român