- izolant
- IZOLÁNT, -Ă, izolanţi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat, m.) Care izolează (2), care are proprietatea de a izola. 2. (În sintagma) Limbă izolantă = limbă care nu are afixe şi în care raportul dintre cuvinte este determinat de ordinea cuvintelor, de accent etc. – Din fr. isolant.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98IZOLÁNT adj., s. 1. adj. izolator. (Material izolant.) 2. s., adj. (fiz.) dielectric. 3. s. (fiz.) izolant electric = material electroizolant; izolant termic v. calorifug.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeizolánt adj. m., pl. izolánţi; f. sg. izolántă, pl. izolánteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficIZOLÁN//T izolanttă (izolantţi, izolantte) 1) şi substantival (despre materiale) Care are proprietatea de a izola. 2): Limbă izolanttă limbă în care raportul dintre cuvinte este redat nu prin afixe, ci prin topică, accent etc. /<fr. isolantTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXIZOLÁNT, -Ă adj., s.m. (Substanţă) care împiedică transmiterea căldurii, a umezelii, a curentului electric etc. dintr-un mediu (sau dintr-un corp) în altul. ♢ Limbă izolantă = limbă în care legătura dintre cuvinte este determinată de topică, de accent etc. [cf. fr. isolant, it. isolante].Trimis de LauraGellner, 13.08.2006. Sursa: DNIZOLÁNT, -Ă I. adj., s. m. (material) cu ajutorul căruia se poate realiza o izolare electrică, fonică, termică, hidrofugă etc. II. adj. limbă izolantă = limbă lipsită de structură morfologică, în care raporturile gramaticale se exprimă prin topică, prin intonaţie şi prin numeroase cuvinte auxiliare. (< fr. isolant)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.