segregare

segregare
SEGREGÁRE, segregări, s.f. 1. Faptul de a (se) segrega; segregaţie. ♦ Operaţie metalurgică de afinare a unui aliaj prin răcire selectivă prin care, la solidificare, unele impurităţi se concentrează şi se pot îndepărta uşor. 2. Proces de izolare a minereurilor de masa rocilor înconjurătoare şi de cristalizare în filoane distincte, cu forme precise. 3. (constr.) Operaţie de separare a materialului granular din beton sau din mortar în straturi de consistenţă diferită. 4. Fenomen în hibridarea sexuală a plantelor, constând în separarea eredităţii materne de cea paternă, în anumite celule diferenţiate. 5. Segregaţie rasială. – v. segrega.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SEGREGÁRE s. v. despărţire, izolare, sepa-rare, separaţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

segregáre s. f. (sil. -gre-), g.-d. art. segregării; pl. segregări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SEGREG//ÁRE segregareări f. 1) v. A SEGREGA şi A SE SEGREGA. 2) biol. Fenomen de separare a caracterelor materne de cele paterne în procesul hibridizării plantelor. /v. a (se) segrega
Trimis de siveco, 07.02.2006. Sursa: NODEX

SEGREGÁRE s.f. Acţiunea de a se segrega şi rezultatul ei; segregaţie. 1. Izolare a minereurilor din masa rocilor şi cristalizarea lor în filoane deosebite. ♦ Separare dintr-un aliaj a două metale cu temperaturi de topire diferite. 2. Fenomen manifestat la hibridarea sexuată a plantelor prin separarea eredităţii materne de cea paternă în celule diferenţiate. ♦ Segregaţie rasială. [< segrega].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

SEGREGÁRE s. f. 1. izolare a minereurilor din masa rocilor şi cristalizarea lor în filoane deosebite. 2. separare neomogenă a componenţilor unui aliaj în timpul solidificării. 3. (biol.) separare a perechilor în gene alele omoloage ale unui organism heterozigot, în meioză, când apar indivizi cu caractere distincte. ♢ separare a eredităţii materne de cea paternă în a doua generaţie hibridă. ♢ segregaţie. (< segrega)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • segregare — [dal lat. segrĕgare allontanare dal gregge; separare , der. di grex grĕgis, col pref. se che indica separazione] (io sègrego, tu sègreghi, ecc.). ■ v. tr. [porre un individuo in condizione di isolamento rispetto alla comunità di cui fa parte,… …   Enciclopedia Italiana

  • segregare — index seclude Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 …   Law dictionary

  • segregare — se·gre·gà·re v.tr. (io sègrego) CO 1a. privare della libertà personale, confinare, mettere in isolamento: segregare un carcerato pericoloso Sinonimi: allontanare, confinare, internare, isolare, separare. 1b. mettere in quarantena, isolare a causa …   Dizionario italiano

  • segregare — {{hw}}{{segregare}}{{/hw}}A v. tr.  (io segrego , tu segreghi ) Allontanare, appartare, isolare dal gruppo: segregare un prigioniero pericoloso. B v. intr. pron. Isolarsi. ETIMOLOGIA: dal lat. segregare, propr. ‘allontanare (se ) dal gregge (grex …   Enciclopedia di italiano

  • segregáre — s. f. (sil. gre ), g. d. art. segregärii; pl. segregäri …   Romanian orthography

  • segregare — A v. tr. isolare, separare, staccare, appartare, allontanare, confinare, emarginare, relegare, ghettizzare CONTR. aggregare, unire, riunire, congiungere, mischiare □ accogliere B segregarsi v. intr. pron. isolarsi, appartarsi, separarsi,… …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • segrega — SEGREGÁ, pers. 3 segrégă, vb. I. 1. intranz. (Despre elementele unui aliaj) A se separa neuniform prin răcire de la o temperatură înaltă, pe baza diferenţei dintre punctele de topire ale elementelor. 2. refl. (Despre componenţii unui material) A… …   Dicționar Român

  • segregaţie — SEGREGÁŢIE, segregaţii, s.f. 1. Segregare (2); lipsă de omogenitate a compoziţiei chimice a unui aliaj solidificat, rezultată din segregare. 2. (În sintagma) Segregaţie rasială = formă a discriminării rasiale constând în separarea persoanelor pe… …   Dicționar Român

  • ségrégation — [ segregasjɔ̃ ] n. f. • 1550; segregacion 1374; lat. segregatio, de segregare « séparer du troupeau » 1 ♦ Didact. Action de mettre à part; le fait de séparer (en parlant d éléments d une masse ou d un groupe). 2 ♦ Cour. Ségrégation raciale :… …   Encyclopédie Universelle

  • segregar — (Del lat. segregare, separar de un rebaño.) ► verbo transitivo/ pronominal 1 Separar una cosa o persona del todo del que forma parte: ■ unos cuantos militantes se segregaron; segregan a los negros . SE CONJUGA COMO pagar SINÓNIMO escindir 2… …   Enciclopedia Universal

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”