- segrega
- SEGREGÁ, pers. 3 segrégă, vb. I. 1. intranz. (Despre elementele unui aliaj) A se separa neuniform prin răcire de la o temperatură înaltă, pe baza diferenţei dintre punctele de topire ale elementelor. 2. refl. (Despre componenţii unui material) A se separa. – Din lat., it. segregare.Trimis de LauraGellner, 21.07.2004. Sursa: DEX '98SEGREGÁ vb. v. despărţi, izola, separa.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesegregá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. segrég, 3 sg. şi pl. segrégăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SEGREGÁ segrég tranz. A face să se segrege. [Sil. se-gre-] /<lat. segregare, it. segregareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE SEGREGÁ pers. 3 se segrégă intranz. (despre elementele componente ale unor materiale sau substanţe) A se separa prin diferite procese fizice, chimice sau biologice. /<lat. segregare, it. segregareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSEGREGÁ vb. I. 1. intr. (Despre elementele unui aliaj) A se separa neuniform prin răcire de la o temperatură înaltă, bazat pe diferenţa dintre punctele de topire ale elementelor. 2. refl. (Despre componenţii unui material) A se separa. [P.i. 3,6 -gă. / < lat. segregare].Trimis de LauraGellner, 12.04.2007. Sursa: DNSEGREGÁ vb. intr., refl. a efectua, a suporta operaţia de segregare; a (se) separa. (< lat., it. segregare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.