dezbinare

dezbinare
DEZBINÁRE, dezbinări, s.f. Faptul de a (se) dezbina; învrăjbire, neînţelegere, discordie; conflict, ceartă. – v. dezbina.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Dezbinare ≠ unire
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DEZBINÁRE s. v. neînţelegere.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dezbináre s. f., g.-d. art. dezbinării; pl. dezbinări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • discordie — DISCÓRDIE, discordii, s.f. Neînţelegere, dezbinare între oameni, colectivităţi etc.; disensiune, dezacord; p. ext. ceartă, vrajbă; duşmănie. – Din lat., it. discordia. cf. fr. d i s c o r d e . Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • schismă — SCHÍSMĂ, schisme, s.f. Separarea formală a unui grup de credincioşi de comunitatea religioasă căreia îi aparţine; p. ext. dezbinare sau neînţelegere pe chestiuni de principiu între grupuri sau persoane unite până atunci; ruptură provocată de o… …   Dicționar Român

  • sciziune — SCIZIÚNE, sciziuni, s.f. Despărţire, ruptură, dezbinare intervenită pe chestiuni de principiu între persoane sau grupuri de persoane care formau înainte un întreg organizat. [pr.: zi u ] – Din fr. scission, lat. scissio, onis. Trimis de… …   Dicționar Român

  • dezunire — DEZUNÍRE, dezuniri, s.f. (Rar) 1. Desfacere, dezlipire, separare. 2. Dezbinare, neînţelegere, vrajbă. – v. dezuni. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  DEZUNÍRE s. v. animozitate, ceartă, con flict, despărţire, dezacord, dezbinare,… …   Dicționar Român

  • dihonie — DIHÓNIE, dihonii, s.f. (reg.) Neînţelegere care degenerează în vrajbă. – Din ngr. dihónia. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DIHÓNIE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune,… …   Dicționar Român

  • spărtură — SPĂRTÚRĂ, spărturi, s.f. 1. Crăpătură, gaură, deschizătură produsă prin spargere. 2. Ciob, aşchie (produse prin spargere). 3. fig. Dezbinare, disensiune, ruptură. – Spart2 + suf. ură. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SPĂRTÚRĂ s. 1.… …   Dicționar Român

  • bucluc — BUCLÚC, buclucuri, s.n. 1. (pop. şi fam.) Situaţie neplăcută, încurcată. În care se află cineva; belea, încurcătură, necaz. ♦ Ceartă, discordie. 2. (reg.; la pl.) Obiecte (neînsemnate, fără mare valoare) pe care le posedă cineva, care formează… …   Dicționar Român

  • ceartă — CEÁRTĂ, certuri, s.f. 1. Schimb de cuvinte aspre între două sau mai multe persoane; sfadă, gâlceavă. 2. (Rar) Neînţelegere, duşmănie, ură. – Din certa (derivat regresiv). Trimis de valeriu, 23.01.2009. Sursa: DEX 98  CEÁRTĂ s. 1. v. neînţelegere …   Dicționar Român

  • ciocnire — CIOCNÍRE, ciocniri, s.f. Acţiunea de a (se) ciocni. 1. Lovire (însoţită de zgomot) între două obiecte tari; ciocnitură. 2. fig. Luptă între interese sau idei diferite. 3. fig. Bătălie, luptă între două armate sau două grupuri adverse de oameni. – …   Dicționar Român

  • coeziune — COEZIÚNE, coeziuni, s.f. 1. Proprietate a elementelor constitutive ale substanţelor solide, lichide şi gazoase de a se menţine unite, datorită forţelor care se exercită între atomii sau între moleculele lor. 2. fig. Legătură internă strânsă. [pr …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”