- schismă
- SCHÍSMĂ, schisme, s.f. Separarea formală a unui grup de credincioşi de comunitatea religioasă căreia îi aparţine; p. ext. dezbinare sau neînţelegere pe chestiuni de principiu între grupuri sau persoane unite până atunci; ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune. – Din fr. schisme, lat. schisma.Trimis de thiess, 07.08.2003. Sursa: DEX '98SCHÍSMĂ s. v. sciziune.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeschísmă s. f., g.-d. art. schísmei; pl. schísmeTrimis de siveco, 16.11.2008. Sursa: Dicţionar ortograficSCHÍSM//Ă schismăe f. 1) rel. Separare a unor comunităţi religioase de o biserică unitară în urma unor neînţelegeri dogmatice. 2) înv. Dezbinare într-o grupare socială, provocată de deosebirile de idei; sciziune. [G.-D. schismei] /<ngr. shísma, lat. schisma, fr. schismeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSCHÍSMĂ s.f. Separare formală a unui grup de credincioşi de o comunitate religioasă; (p. ext.) dezbinare, separare de opinii, neînţelegere; ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune. [< lat., gr. schisma – diviziune, fr. schisme].Trimis de LauraGellner, 09.04.2007. Sursa: DNSCHÍSMĂ s. f. 1. separare formală a unui grup de credincioşi de o comunitate religioasă. 2. dezbinare, neînţelegere, ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune. (< fr. schisme, lat. schisma, gr. skhisma)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNschísmă (-me), s.f. – Sciziune. – var. înv. shismă. Mr. shizmă. Mgr. σχίσμα (Murnu 50; Gáldi 250) şi modern din fr. schisme. – Der. schismatic, adj., din fr. schismatique; schismi, vb. (înv., a forma), probabil prin confuzia lui schismă cu schimă "formă" (Tiktin).Trimis de blaurb, 21.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.