disloca

disloca
DISLOCÁ, dislóc, vb. I. tranz. şi refl. A (se) mişca din locul unde se afla, a (se) deplasa, a (se) desprinde (din întregul din care face parte). ♦ refl. (Despre straturi geologice) A-şi modifica poziţia iniţială (orizontală). ♦ tranz. şi refl. (med.) A (se) deplasa (un os sau un membru) din articulaţii. ♦ tranz. A deplasa trupele dintr-un loc în altul, a le schimba dintr-o garnizoană în alta. ♦ tranz. A separa doi termeni ai unui grup sintactic prin introducerea între ei a unui cuvânt sau a mai multor cuvinte. – Din fr. disloquer, lat. dislocare.
Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98

DISLOCÁ vb. 1. a (se) desprinde. (S-a disloca o bucată de stâncă.) 2. v. luxa. 3. (fiz.) a dezlocui. (disloca un lichid.) 4. v. strămuta.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dislocá vb., ind. prez. 1 sg. dislóc, 3 sg. şi pl. dislócă; conj. prez. 3 sg. şi pl. disloáce
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DISLOCÁ dislóc tranz. 1) A face să se disloce. 2) (trupe) A muta din locul de staţionare. 3) lingv. (termeni ai unei construcţii sintactice) A separa prin intercalarea altor elemente. 4) (nave) A repartiza în porturi sau în baze maritime speciale. /<fr. disloquer, lat. dislocare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DISLOCÁ mă dislóc intranz. 1) A se mişca din loc. 2) (despre oase sau membre) A ieşi din articulaţie; a se dezarticula; a se luxa; a se scrânti. 3) (despre straturi geologice) A-şi schimba poziţia iniţială (sub acţiunea mişcărilor tectonice); a se deplasa; a aluneca. /<fr. disloquer, lat. dislocare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DISLOCÁ vb. I. tr., refl. A (se) urni, a (se) mişca din loc, a (se) strămuta. ♦ A scoate sau a face să iasă din încheieturi, a (se) dezarticula, a (se) luxa. ♦ (mil.) A (se) mişca, a (se) porni dintr-un anumit loc. ♦ refl. (Despre terenuri) A se deplasa. [P.i. dislóc, 3,6 -că. / cf. it. dislocare, fr. disloquer].
Trimis de LauraGellner, 17.05.2006. Sursa: DN

DISLOCÁ vb. I. tr., refl. a (se) urni, a (se) mişca din loc, a (se) strămuta, a (se) desprinde din întreg. ♢ (despre oase) a scoate, a face să iasă din încheieturi, a (se) dezarticula, a (se) luxa. ♢ (despre trupe) a (se) mişca, a (se) porni dintr-un anumit loc. ♢ a separa doi termeni dintr-un grup sintactic prin introducerea de cuvinte între determinat şi determinant. II. refl. (despre straturi geologice) a se deplasa sub acţiunea mişcărilor tectonice. (< fr. disloquer, lat. dislocare)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • dislocá — vb., ind. prez. 1 sg. dislóc, 3 sg. şi pl. dislócã; conj. prez. 3 sg. şi pl. disloáce …   Romanian orthography

  • Notación musical — Se ha sugerido que este artículo o sección sea fusionado con Sistema de notación musical (discusión). Una vez que hayas realizado la fusión de artículos, pide la fusión de historiales aquí …   Wikipedia Español

  • deplasa — DEPLASÁ, deplaséz, vb. I. 1. tranz. A lua ceva sau pe cineva dintr un loc şi a l pune în altul, a i schimba locul; a muta. ♦ refl. A se mişca din poziţia iniţială; a aluneca; a se disloca. 2. refl. A se duce undeva (în interes de serviciu). – Din …   Dicționar Român

  • dislocare — DISLOCÁRE, dislocări, s.f. Acţiunea de a (se) disloca şi rezultatul ei; dislocaţie. – v. disloca. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DISLOCÁRE s. 1. desprindere. (dislocare unei bucăţi de stâncă.) 2. v. luxaţie. 3. (fiz.) dezlocuire.… …   Dicționar Român

  • dezarticula — DEZARTICULÁ, dezarticuléz, vb. I. 1. tranz. A amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articulaţii. 2. refl. (Despre oase) A ieşi din articulaţii; a se disloca. 3. refl. fig. A şi pierde coeziunea, unitatea. – Din fr. désarticuler.… …   Dicționar Român

  • dezlocui — DEZLOCUÍ, pers. 3 dezlocuiesc, vb. IV. tranz. (fiz.; despre corpuri) A scoate o parte egală cu volumul sau din fluidul în care a fost introdus; a disloca. – Dez + [în]locui. Trimis de dante, 15.02.2005. Sursa: DEX 98  DEZLOCUÍ vb. (fiz.) a… …   Dicționar Român

  • dislocator — dislocatór s. n., pl. dislocatoáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DISLOCATÓR s. n. unealtă agricolă cu ajutorul căreia se dislocă din sol rădăcinile de morcov, sfeclă etc. (< disloca + tor) Trimis de raduborza,… …   Dicționar Român

  • falia — faliá vb. (sil. li a), ind. prez. 1 sg. faliéz, 3 sg. şi pl. faliáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. faliéze (sil. li e ); ger. faliín …   Dicționar Român

  • luxa — LUXÁ, luxez, vb. I. tranz. A şi deplasa un os de la locul lui; a şi scrânti o mână, un picior etc. – Din fr. luxer, lat. luxare. Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX 98  LUXÁ vb. (med.) a (se) deplasa, a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) …   Dicționar Român

  • dislocar — Se conjuga como: sacar Infinitivo: Gerundio: Participio: dislocar dislocando dislocado     Indicativo   presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. disloco dislocas disloca dislocamos… …   Wordreference Spanish Conjugations Dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”