dislocare — v. tr. [der. del lat. locare collocare , col pref. dis 1] (io dislòco, tu dislòchi, ecc.). [trasferire nei luoghi più opportuni, spec. reparti militari: d. un battaglione ] ▶◀ distaccare, spostare, trasferire … Enciclopedia Italiana
dislocare — di·slo·cà·re v.tr. (io dislòco) 1. CO collocare, trasferire secondo l opportunità: dislocare le truppe dai confini all interno del paese, dislocare le industrie presso le fonti di energia Sinonimi: disporre, distribuire, posizionare, situare,… … Dizionario italiano
dislocare — {{hw}}{{dislocare}}{{/hw}}v. tr. (io disloco , tu dislochi ) Ripartire in zone opportune le forze armate, secondo esigenze d ordine vario | (est.) Collocare nel luogo più opportuno: dislocare i rappresentanti in varie province … Enciclopedia di italiano
dislocare — v. tr. collocare, distribuire, trasferire, spostare, trasportare, delocalizzare, ripartire □ decentrare CONTR. concentrare, accentrare … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
disloquer — [ dislɔke ] v. tr. <conjug. : 1> • 1545; lat. méd. dislocare « déboîter » 1 ♦ Déplacer violemment (les parties d une articulation). ⇒ déboîter, démantibuler, 1. démettre, désarticuler. Par ext. ⇒ démancher. Se disloquer l épaule. Pronom. «… … Encyclopédie Universelle
disloca — DISLOCÁ, dislóc, vb. I. tranz. şi refl. A (se) mişca din locul unde se afla, a (se) deplasa, a (se) desprinde (din întregul din care face parte). ♦ refl. (Despre straturi geologice) A şi modifica poziţia iniţială (orizontală). ♦ tranz. şi refl.… … Dicționar Român
dislozieren — umziehen; zügeln (schweiz.); umsiedeln; den Wohnort wechseln; übersiedeln; verteilen * * * dis|lo|zie|ren 〈V.; hat〉 I 〈V. tr.〉 1. verlagern, verteilen 2. au … Universal-Lexikon
Dislokation — Dis|lo|ka|ti|on 〈f. 20〉 1. Verlegung, Verteilung (von Truppen) 2. 〈Geol.〉 Störung der Lagerung im Gestein 3. 〈Med.〉 Lageveränderung, Verschiebung, z. B. der Bruchenden bei Knochenbrüchen 4. 〈Chem.〉 Verlagerung von Atomen in einem Kristallgitter… … Universal-Lexikon
dislocaţie — DISLOCÁŢIE, dislocaţii, s.f. (Rar) Dislocare. – Din fr. dislocation. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98 dislocáţie s. f. (sil. ţi e), art. dislocáţia (sil. ţi a), g. d. art. dislocáţiei; pl. dislocáţii, art. dislocáţii … Dicționar Român
dislocar — Se conjuga como: sacar Infinitivo: Gerundio: Participio: dislocar dislocando dislocado Indicativo presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. disloco dislocas disloca dislocamos… … Wordreference Spanish Conjugations Dictionary
