dislocaţie

dislocaţie
DISLOCÁŢIE, dislocaţii, s.f. (Rar) Dislocare. – Din fr. dislocation.
Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98

dislocáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. dislocáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. dislocáţiei; pl. dislocáţii, art. dislocáţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DISLOCÁŢIE s.f. Dislocare. ♦ Defect de structură al unui cristal, constând în perturbarea distribuţiei atomilor. [gen. -iei, var. dislocaţiune s.f. / < fr. dislocation].
Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN

DISLOCÁŢIE s. f. 1. dislocare. 2. defect de structură al unui cristal constând în perturbarea distribuţiei atomilor. (< fr. dislocation)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • dislocare — DISLOCÁRE, dislocări, s.f. Acţiunea de a (se) disloca şi rezultatul ei; dislocaţie. – v. disloca. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DISLOCÁRE s. 1. desprindere. (dislocare unei bucăţi de stâncă.) 2. v. luxaţie. 3. (fiz.) dezlocuire.… …   Dicționar Român

  • dislocaţiune — DISLOCAŢIÚNE s.f. v. dislocaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”