carboniza

CARBONIZÁ, pers. 3 carbonizează, vb. I. refl. (Despre cărbuni) A se descompune termic în lipsa oxigenului din aer sau în prezenţa unei cantităţi insuficiente de oxigen; (despre lemne) a se preface în cărbuni (prin ardere) în prezenţa unei cantităţi mici de aer; (despre alte materii organice) a se descompune (prin ardere). – Din fr. carboniser.

Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98



CARBONIZÁ vb. (rar) a (se) tăciuna.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



carbonizá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. carbonizeáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A CARBONIZ//Á carbonizaéz tranz. A face să se carbonizeze. /<fr. carboniser

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE CARBONIZ//Á pers. 3 se carbonizaeáză intranz. 1) (despre substanţe) A se transforma în carbon. 2) (despre lemne) A se preface în cărbuni (prin ardere). 3) (despre materii organice) A se descompune sub acţiunea unei surse puternice de căldură. /<fr. carboniser

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CARBONIZÁ vb. I. refl. A se preface în cărbuni (prin ardere); a se face scrum. [< fr. carboniser].

Trimis de LauraGellner, 03.12.2004. Sursa: DN



CARBONIZÁ vb. refl. 1. (despre cărbuni) a se descompune termic în absenţa oxigenului din aer. 2. (despre lemne) a se transforma în cărbuni (prin ardere); (despre substanţe organice) a se face scrum. (< fr. carboniser)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN