scamă

SCÁMĂ, scame, s.f. 1. Fir subţire şi scurt, destrămat dintr-o ţesătură (de bumbac, de lână sau de mătase). ♦ (Cu sens colectiv) Fibre textile foarte scurte şi subţiri, rezultate în cursul proceselor tehnologice din filaturi, întrebuinţate în scopuri industriale (ca straturi termoizolatoare, la fabricarea vatei medicinale etc.) 2. (înv.; cu sens colectiv) Fire destrămate dintr-o pânză uzată, scămoşate şi întrebuinţate la pansamente, în loc de vată sau tifon. 3. (La pl.) Puf al unor plante. – et. nec. cf. lat. s q u a m a.

Trimis de IoanSoleriu, 19.07.2004. Sursa: DEX '98



SCÁMĂ s. (înv.) şarpie. (scamă pentru pansamente.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



SCÁMĂ s. v. puf, rumegătură, rumeguş, vată.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



scámă s. f., g.-d. art. scámei; (fire) pl. scáme

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SCÁM//Ă scamăe f. 1) Fir foarte scurt, destrămat dintr-o ţesătură şi devenit pufos. 2) Deşeu de filatură, constând din fibre textile scurte şi pufoase, folosit pentru obţinerea vatei industriale. 3) la pl. Puf de plante (păpădie, plop). /<lat. squama

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



scámă (-me), s.f. – Fibre de pînză uzată. – Mr. scamă. lat. squama (Puşcariu 1540; REW 8199), cf. it. squama, prov., cat., sp., port. scama. – Der. scămos, adj. (fibros), ar putea reprezenta direct lat. squamōsus (Puşcariu 1541; REW 8202); scămoşa, vb. (a destrăma, a deşira o ţesătură), din adj. precedent; scăma, vb. (a destrăma), cuvînt rar, puţin atestat, pe care Puşcariu 1539 şi REW 8200 îl consideră derivat din lat. squamāre; descăma, vb. (a destrăma, a deşira), pe care Puşcariu 506 îl derivă din lat. *desquamāre. – Din rom. provine rut. skam (Miklosich, Wander., 19).

Trimis de blaurb, 16.11.2008. Sursa: DER