dezmăţa — DEZMĂŢÁ, dezmắţ, vb. I. refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din dezmăţat (derivat regresiv). Trimis de RACAI, 07.03.2008. Sursa: DEX 98 DEZMĂŢÁ vb. v. corupe, decădea, deprava, desfrâna, destrăbăla, perverti, strica, vicia. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
destrăbălare — DESTRĂBĂLÁRE, destrăbălări, s.f. Faptul de a se destrăbăla, de a fi destrăbălat; desfrâu, dezmăţ. – v. destrăbăla. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DESTRĂBĂLÁRE s. v. corupţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
devergonda — devergondá vb., ind. prez. 3 sg. devergondeáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DEVERGONDÁ vb. I. refl. (Franţuzism) A se destrăbăla, a se dezmăţa, a se desfrâna, a se strica. [< fr. dévergonder] … Dicționar Român
strica — STRICÁ, stric, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) transforma din bun în rău; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta. ♢ expr. (refl.) A se strica căruţa în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când eşti încă departe de … Dicționar Român
corupe — CORÚPE, corup, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) abate de la linia moralităţii, corectitudinii sau datoriei; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să şi piardă integritatea, puritatea etc.; a… … Dicționar Român
deprava — DEPRAVÁ, depravez, vb. I. refl. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. – Din fr. dépraver, lat. depravare. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEPRAVÁ vb. v. corupe. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Si … Dicționar Român
desfrâna — DESFRÂNÁ, desfrânez, vb. I. refl. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viaţă necumpătată, de plăceri uşoare. – Des1 + [în]frâna. Trimis de IoanSoleriu, 12.07.2004. Sursa: DEX 98 DESFRÂNÁ vb. v. corupe. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
destrăbălat — DESTRĂBĂLÁT, Ă, destrăbălaţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care duce o viaţă imorală; desfrânat. ♦ (Despre purtarea, ţinuta oamenilor) Care denotă imoralitate, plin de imoralitate; dezmăţat. 2. s.m. şi f. Persoană desfrânată. – et. nec. Trimis de … Dicționar Român
frâu — FRÂU, frâie, s.n. Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul şi în gura unui cal (de călărie) spre a l supune şi a l putea mâna. ♢ loc. adj. Fără frâu = neînfrânat, lăsat (prea) liber; dezmăţat. ♢ expr. A şi pune frâu limbii… … Dicționar Român
infecta — INFECTÁ, infectez, vb. I. 1. refl. A contracta o infecţie (1), a face o infecţie, a se umple cu substanţe sau germeni vătămători. 2. tranz. A transmite microbi, a răspândi substanţe vătămătoare etc.; a contamina. ♦ fig. A corupe, a strica… … Dicționar Român
