Dicționar Român. 2013.
libertinaj — LIBERTINÁJ s.n. Comportare, viaţă de libertin; desfrâu, destrăbălare. – Din fr. libertinage. Trimis de LauraGellner, 20.05.2004. Sursa: DEX 98 LIBERTINÁJ s. v. crailâc, desfrâu, dezmăţ, orgie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
preacurvie — PREACURVÍE s. v. adulter, corupţie, crailâc, decadenţă, decădere, depravare, desfrînare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, infidelitate, înşelăciune, necredinţă, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare,… … Dicționar Român
aselghiciune — ASELGHICIÚNE s. v. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
aselghie — ASÉLGHIE s. v. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
bacanală — BACANÁLĂ, bacanale, s.f. (La pl.) Sărbătoare la romani, cu dansuri, jocuri şi petreceri licenţioase închinate lui Bachus, zeul vinului. ♢ fig. (şi la sg.) Petrecere zgomotoasă şi destrăbălată. – Din fr. bacchanale, lat. Bacchanalia. Trimis de… … Dicționar Român
corupţie — CORÚPŢIE, corupţii, s.f. 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. [var.: (înv.) corupţiune s.f.] – Din fr. coruption, lat. coruptio, onis. Trimis de IoanSoleriu, 19.01.2006. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
descompunere — DESCOMPÚNERE, descompuneri, s.f. Faptul de a (se) descompune. ♦ Reacţie chimică în urma căreia o substanţă constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanţe constituite din molecule cu structură mai simplă. – v.… … Dicționar Român
desfrânare — DESFRÂNÁRE, desfrânări, s.f. Faptul de a se desfrâna, de a fi desfrânat; destrăbălare, stricăciune, depravare. – v. desfrâna. Trimis de IoanSoleriu, 12.07.2004. Sursa: DEX 98 DESFRÂNÁRE s. v. corupţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
desfătare — DESFĂTÁRE, desfătări, s.f. Faptul de a (se) desfăta: plăcere mare; încântare, delectare; petrecere, veselie. ♦ Desfrâu. – v. desfăta. Trimis de IoanSoleriu, 16.04.2007. Sursa: DEX 98 DESFĂTÁRE s. 1. delectare, farmec, încântare, plăcere,… … Dicționar Român
devergondaj — devergondáj s. n., pl. devergondáje Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DEVERGONDÁJ s.n. (Franţuzism) Desfrânare, destrăbălare, dezmăţ. [< fr. dévergondage]. Trimis de LauraGellner, 19.02.2005. Sursa: DN DEVERGONDÁJ s … Dicționar Român
