desfrânare

desfrânare
DESFRÂNÁRE, desfrânări, s.f. Faptul de a se desfrâna, de a fi desfrânat; destrăbălare, stricăciune, depravare. – v. desfrâna.
Trimis de IoanSoleriu, 12.07.2004. Sursa: DEX '98

DESFRÂNÁRE s. v. corupţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

desfrânáre s. f., g.-d. art. desfrânării; pl. desfrânări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • luxură — LUXÚRĂ, luxuri, s.f. (livr.) Viciu al celor ce se dedau fără reţinere plăcerilor senzuale; desfrânare, concupiscenţă. [var.: luxúrie s.f.] – Din fr. luxure, lat. luxuria. Trimis de ana zecheru, 08.10.2006. Sursa: DEX 98  LUXÚRĂ s. v.… …   Dicționar Român

  • corupţie — CORÚPŢIE, corupţii, s.f. 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. [var.: (înv.) corupţiune s.f.] – Din fr. coruption, lat. coruptio, onis. Trimis de IoanSoleriu, 19.01.2006. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • devergondaj — devergondáj s. n., pl. devergondáje Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DEVERGONDÁJ s.n. (Franţuzism) Desfrânare, destrăbălare, dezmăţ. [< fr. dévergondage]. Trimis de LauraGellner, 19.02.2005. Sursa: DN  DEVERGONDÁJ s …   Dicționar Român

  • aselghiciune — ASELGHICIÚNE s. v. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • aselghie — ASÉLGHIE s. v. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • bacanală — BACANÁLĂ, bacanale, s.f. (La pl.) Sărbătoare la romani, cu dansuri, jocuri şi petreceri licenţioase închinate lui Bachus, zeul vinului. ♢ fig. (şi la sg.) Petrecere zgomotoasă şi destrăbălată. – Din fr. bacchanale, lat. Bacchanalia. Trimis de… …   Dicționar Român

  • crailâc — CRAILẤC, crailâcuri, s.n. Atitudine, comportare, faptă, viaţă de crai (2). – Crai + suf. lâc. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CRAILÂC s. (livr.) libertinaj, (pop. şi fam.) berbantlâc, (Mold.) crancalâc, (înv.) preacurvie.… …   Dicționar Român

  • depravare — DEPRAVÁRE, depravări, s.f. Faptul de a se deprava; corupţie (2), blestemăţie, desfrâu, depravaţiune. – v. deprava. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEPRAVÁRE s. 1. v. corupere. 2. v. corupţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • descompunere — DESCOMPÚNERE, descompuneri, s.f. Faptul de a (se) descompune. ♦ Reacţie chimică în urma căreia o substanţă constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanţe constituite din molecule cu structură mai simplă. – v.… …   Dicționar Român

  • desfătare — DESFĂTÁRE, desfătări, s.f. Faptul de a (se) desfăta: plăcere mare; încântare, delectare; petrecere, veselie. ♦ Desfrâu. – v. desfăta. Trimis de IoanSoleriu, 16.04.2007. Sursa: DEX 98  DESFĂTÁRE s. 1. delectare, farmec, încântare, plăcere,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”