bacanală

BACANÁLĂ, bacanale, s.f. (La pl.) Sărbătoare la romani, cu dansuri, jocuri şi petreceri licenţioase închinate lui Bachus, zeul vinului. ♢ fig. (şi la sg.) Petrecere zgomotoasă şi destrăbălată. – Din fr. bacchanale, lat. Bacchanalia.

Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



BACANÁLĂ s. v. desfrâu, dezmăţ, orgie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



bacanálă s. f., g.-d. art. bacanálei; pl. bacanále

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BACANÁL//Ă bacanalăe f. mai ales la pl. 1) (în Roma antică) Sărbătoare cu dansuri şi jocuri, închinată zeului vinului Bachus. 2) fig. Petrecere zgomotoasă şi indecentă; orgie; saturnalii. [G.-D. bacanalei] /<lat. Bacchanalia, fr. bacchanale

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BACANÁLĂ s.f. (La pl.) Sărbătoare în cinstea lui Bachus. ♦ (fig.) Petrecere zgomotoasă; orgie; desfrânare, destrăbălare. [< lat. bacchanal < Bachus – zeul vinului la romani, cf. fr. bacchanale].

Trimis de LauraGellner, 07.03.2006. Sursa: DN