- vicios
- VICIÓS, -OÁSĂ, vicioşi, -oase, adj. 1. Care are defecte (de construcţie, de funcţionare, etc.); defectuos. ♦ fig. (Adesea substantivat) Plin de vicii morale, de comportare, de caracter; depravat, destrăbălat, corupt. 2. (jur.; despre acte, dispoziţii, etc.) Cu vicii de formă sau de fond. [pr.: -ci-os. – var.: (înv.) viţiós, -oásă adj.] – Din fr. vicieux, it. vizioso.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98VICIÓS adj. 1. v. defectuos. 2. (jur.) (rar) viciat. (Act vicios.) 3. v. corupt.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeviciós adj. m. (sil. -ci-os), pl. vicióşi; f. sg. vicioásă, pl. vicioáseTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVICI//ÓS viciosoásă (viciosóşi, viciosoáse) 1) (despre clădiri, instalaţii, aparate) Care are vicii (de construcţie sau de funcţionare); defect. 2) (de-spre persoane) Care are vicii (morale sau etice); depravat; desfrânat; destrăbălat; corupt. 3) jur. (despre acte) Care are vicii (de formă sau de conţinut). [Sil. -ci-os] /<fr. vicieux, it. viziosoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVICIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Defectuos. ♢ (log.) Cerc vicios = eroare de logică constând în a demonstra o teză cu ajutorul alteia, care trebuie să fie ea însăşi demonstrată. ♦ (fig.) Stricat, depravat, corupt. 2. (jur.; despre acte, dispoziţii etc.) Care are vicii de formă sau de fond; greşit, defectuos. [pron. -ci-os. / cf. fr. vicieux, it. vizioso, lat. vitiosus].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNVICIÓS, -OÁSĂ adj. 1. defectuos. o (log.) cerc vicios = eroare de logică în a demonstra o teză cu ajutorul alteia, care trebuie să fie ea însăşi demonstrată. ♢ (fig.) depravat, corupt. 2. (jur.; despre acte, dispoziţii etc.) cu vicii de formă sau de fond. (< fr. vicieux, it. vitioso)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.