satir

SATÍR, satiri, s.m. Fiecare dintre divinităţile rustice din mitologia greacă, reprezentată printr-o fiinţă cu corp omenesc acoperită cu păr, cu coarne şi picioare de ţap (sau de cal), care personifica instinctele brutale. ♦ Epitet dat unui om cinic şi desfrânat. [acc. şi: sátir] – Din fr. satyre, lat. Satyrus.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



satír s. m., pl. satíri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SATÍR satiri m. 1) (în mitologia greacă) Personaj imaginar, prezentat ca un monstru păros, cu coarne mici, urechi mari şi ascuţite şi cu picioare de cal sau de ţap, personificând brutalitatea. 2) fig. Persoană cinică şi desfrânată. /<lat. Satyrus, ngr. sátyros, fr. satyre, germ. Satyr

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SATÍR s.m. (Mit.) Divinitate a pădurilor imaginată cu o faţă bestială, cu corpul păros, cu picioare şi coarne de ţap. ♦ (fig.) Om desfrânat, libidinos; cinic. [acc. şi sátir. / < fr. satyre, lat. satyrus, gr. satyros].

Trimis de LauraGellner, 04.04.2007. Sursa: DN



SATÍR s. m. 1. (mit.) divinitate secundară, imaginată ca un monstru cu corpul păros, cu picioare şi coarne de ţap. ♦ reprezentare plastică a unei asemenea divinităţi. 2. (fig.) om desfrânat, libidinos. (< fr. satyre, lat. satyrus, gr. satyros)

Trimis de raduborza, 30.09.2008. Sursa: MDN