stricat

stricat
STRICÁT1 s.n. Faptul de a (se) strica. – v. strica.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

STRICÁT2, -Ă, stricaţi, – te, adj. 1. (Despre obiecte, unelte, mecanisme) Care nu mai poate fi folosit, fiind defect, deteriorat. 2. (Despre materii organice, îndeosebi despre alimente) Alterat, descompus; (despre aer) greu respirabil, încărcat de substanţe sau mirosuri neplăcute, nocive. 3. (Despre înjghebări, construcţii) Dărâmat, surpat, năruit. 4. (pop.; despre oameni şi părţi ale corpului lor) Bolnav, vătămat; p. ext. becisnic. ♢ Stricat de vărsat = cu urme de vărsat pe obraz. 5. (Despre relaţii de prietenie, de dragoste etc.) Desfăcut, rupt. 6. (Despre oameni) Certat, mâniat, supărat (cu cineva). 7. (Despre oameni; adesea substantivat) Decăzut moraliceşte; corupt, desfrânat, depravat. – v. strica.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Stricat ≠ bun, sănătos
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

STRICÁT adj. v. contrafăcut, falsificat, mutilat, schilod, schilodit, spălăcit, şters.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

STRICÁT adj., adv. v. defectuos, greşit, incorect, necorect, prost, rău.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

STRICÁT adj., s. 1. v. deteriorat. 2. adj. v. ponosit. 3. adj. v. ruinat. 4. adj. v. avariat. 5. adj. v. defect. 6. adj. v. forţat. 7. adj. v. alterat. 8. adj. v. alterat. 9. adj. v. cariat. 10. adj. (med.) deranjat. (Are stomacul stricat.) 11. adj. v. poluat. 12. adj. stâlcit. 13. adj. corupt, deformat. (Forme lexicale stricat.) 14. adj. v. desfrânat. 15. adj., s. depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat stricat.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

stricát s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

STRICÁ//T stricattă (stricatţi, stricatte) 1) v. A STRICA şi A SE STRICA. 2) (despre persoane) Care este dezechilibrat psihic. /v. a (se) strica
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

stricát s.n. (înv.) 1. stricare, degradare, deteriorare. 2. boală. 3. nesocotire, desconsiderare, ignorare, neglijare.
Trimis de blaurb, 22.01.2007. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • corupt — CORÚPT, Ă, corupţi, te, adj. (Despre oameni) Care se abate de la morală; desfrânat, depravat, stricat. ♦ (Despre cuvinte, termeni, fraze etc.) Deformat, stricat, alterat. – v. corupe. Trimis de IoanSoleriu, 03.05.2004. Sursa: DEX 98  Corupt ≠… …   Dicționar Român

  • defect — DEFÉCT, Ă, defecţi, te, s.n., adj. 1. s.n. Lipsă, scădere, imperfecţiune materială, fizică sau morală; cusur, meteahnă, neajuns, beteşug, hibă. ♦ Deranjament, stricăciune care împiedică funcţionarea unei maşini, a unui aparat. ♦ Ceea ce nu este… …   Dicționar Român

  • degradat — DEGRADÁT, Ă, degradaţi, te, adj. (Despre persoane) Care a pierdut gradul pe care l a avut. ♦ Decăzut sub raport moral sau social; înjosit; stricat, corupt, vicios. ♦ (Despre obiecte, materiale etc.) Care şi a pierdut calităţile; stricat,… …   Dicționar Român

  • infect — INFÉCT, Ă, infecţi, te, adj. 1. (Despre mirosuri) Greu, urât, puturos, rău; (despre aer) stricat, viciat, greu. 2. (Despre obiecte) Cu aspect respingător, neîngrijit, murdar, urât, de calitate proastă; rău. 3. (Despre oameni şi manifestările lor) …   Dicționar Român

  • detracat — DETRACÁT, Ă, detracaţi, te, adj. (livr.; adesea substantivat) Smintit, ţicnit, dezechilibrat; decăzut din punct de vedere moral. – v. detraca. cf. fr. d é t r a q u é . Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98  DETRACÁT adj. v. defect,… …   Dicționar Român

  • impracticabil — IMPRACTICÁBIL, Ă, impracticabili, e, adj. 1. (Despre drumuri) Pe care nu se poate circula; stricat, desfundat. 2. Care nu poate fi pus în practică, care nu se poate aplica. – Din fr. impraticable (după practică). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • strica — STRICÁ, stric, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) transforma din bun în rău; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta. ♢ expr. (refl.) A se strica căruţa în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când eşti încă departe de …   Dicționar Român

  • vechi — VECHI, VÉCHE, vechi, adj. 1. Care există de mult timp, din alte vremuri; care ţine, durează, se face de multă vreme; făcut de mult. ♢ Lumea veche = a) societate dispărută sau pe cale de dispariţie; b) antichitate; ţările, locuitorii din… …   Dicționar Român

  • alterat — ALTERÁT, Ă, alteraţi, te, adj. 1. (Despre materii organice) Descompus, stricat. 2. Denaturat, falsificat. 3. (fon.; despre sunete) Schimbat, modificat. 4. (muz.; despre sunete sau acorduri) Ridicat sau coborât cu un semiton sau două. – v. altera …   Dicționar Român

  • cariat — CARIÁT, Ă, cariaţi, te, adj. (Despre dinţi) Ros, stricat, găurit de o carie. [pr.: ri at] – v. caria. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CARIÁT adj. (med.) găunos, găurit, stricat, (înv. şi reg.) scorboroşit, scorburos. (Măsea… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”