vicia

VICIÁ, viciez, vb. I. tranz. 1. A strica, a altera puritatea aerului. ♦ tranz. şi refl. fig. A (se) corupe, a (se) deprava. 2. (jur.) A face ca un act, o clauză etc. să fie nule, defectuoase. [pr.: -ci-a] – Din fr. vicier.

Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98



A vicia ≠ a purifica

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



VICIÁ vb. 1. v. polua. 2. v. corupe.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



viciá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. viciéz, 3 sg. şi pl. viciáză, 1 pl. viciém (sil. -ci-em); ger. viciínd (sil. -ci-ind)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A VICI//Á viciaéz tranz. 1) A face să se vicieze. 2) jur. (acte, clauze) A face să nu mai fie valabil. /<fr. vicier

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE VICI//Á mă viciaéz intranz. 1) (despre aer) A deveni infect; a se face greu de respirat; a se strica. 2) fig. (despre persoane) A ajunge în stare de declin moral; a se corupe; a decădea; a degrada; a se declasa; a se degenera; a se perverti. /<fr. vicier

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



VICIÁ vb. I. tr. 1. A strica aerul, a-l face impropriu pentru respiraţie. ♦ (fig.) A corupe, a deprava. 2. (jur.) A face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. [pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. vicier, cf. lat. vitiare].

Trimis de LauraGellner, 13.02.2006. Sursa: DN



VICIÁ vb. I. tr. 1. a strica aerul, a-l face impropriu pentru respiraţie. 2. (jur.) a face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. II. tr., refl. (fig.) a (se) corupe. (< fr. vicier)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN