- bizantin
- BIZANTÍN, -Ă, bizantini, -e, s.m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Locuitor din oraşul Bizanţ sau din Imperiul Bizantin. 2. adj. Care se referă la Bizanţ, care este propriu Bizanţului, din vremea împărăţiei bizantine. – Din fr. byzantin, lat. byzantinus.Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX '98bizantín s. m., adj. m., pl. bizantíni; f. sg. bizantínă, g.-d. art. bizantínei, pl. bizantíneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBIZANTÍN bizantină (bizantini, bizantine) Care ţine de Bizanţ; propriu Bizanţului. Stil bizantin. /<fr. byzantinTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBIZANTÍN, -Ă adj. 1. De (ca) la Bizanţ, din timpul Imperiului bizantin. ♢ Stil bizantin = artă caracterizată prin predominarea cupolei, a suprafeţelor şi a liniilor curbe în arhitectură şi printr-o variată bogăţie de culori în ornamentaţie. 2. (fig.) Intrigant, perfid, corupt. [cf. fr. byzantin, it. bisantino, lat. bysantinus].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN*Bizantín (Impériul bizantin) s. propriu m.Trimis de Laura-ana, 20.07.2007. Sursa: DOOM 2BIZANTÍN, -Ă adj. 1. propriu Bizanţului sau Imperiului Bizantin. o artă bizantină = artă caracterizată prin predominarea cupolei, a suprafeţelor şi liniilor curbe în arhitectură şi printr-o varietate de culori în ornamentaţie. 2. (fig.) intrigant; perfid, corupt. (< fr. byzantin, lat. bysantinus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.