disoluţie

disoluţie
DISOLÚŢIE, disoluţii, s.f. (Franţuzism) Descompunere, dezagregare; decădere, degradare. – Din fr. dissolution.
Trimis de LauraGellner, 08.01.2008. Sursa: DEX '98

disolúţie s. f. (sil. -ţi-e), art. disolúţia (sil. -ţi-a), g.-d. disolúţii, art. disolúţiei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DISOLÚŢI//E disoluţiei f. livr. Proces de descompunere, de dezagregare. /<fr. dissolution, lat. dissolutio
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DISOLÚŢIE s.f. (Rar) Descompunere, destrămare; corupţie, dezmăţ. [gen. -iei, var. disoluţiune, dizoluţie s.f. / < fr. dissolution, cf. lat. dissolutio].
Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN

DISOLÚŢIE s. f. 1. descompunere, dezagregare, destrămare; corupţie. 2. (fig.) corupţie. 3. absorbţie a unui mineral solid de către apa de curgere sau de infiltrare. (< fr. dissolution, lat. dissolutio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • decadentism — DECADENTÍSM s.n. Denumire generică dată tendinţelor unor curente literar artistice de la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX de către propriii protagonişti, care opun realităţii o lume a stărilor de spirit subiective, considerată ca singura… …   Dicționar Român

  • steatoliză — STEATOLÍZĂ, steatolize, s.f. (med.) Disoluţie a grăsimilor în timpul digestiei intestinale. [pr.: ste a ] – Din fr. stéatolyse. Trimis de LauraGellner, 25.07.2004. Sursa: DEX 98  steatolíză s. f. (sil. ste a ), pl. steatolíze Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • bionecroză — BIONECRÓZĂ s. f. proces de disoluţie a unui ţesut organic, datorită unor leziuni distrofice. (< bio + necroză2) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • disoluţiune — DISOLUŢIÚNE s.f. v. disoluţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • dizoluţie — DIZOLÚŢIE s.f. v. disoluţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • dizolvare — DIZOLVÁRE, dizolvări, s.f. Acţiunea de a (se) dizolva şi rezultatul ei. – v. dizolva. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DIZOLVÁRE s. 1. solvire, topire, topit. (dizolvare zahărului în apă.) 2. v. solvatare. 3. desfiinţare.… …   Dicționar Român

  • hidroliză — HIDROLÍZĂ, hidrolize, s.f. Reacţie chimică între ionii unei sări şi ionii apei, care formează un acid slab sau o bază slabă. 2. Reacţie chimică între un compus organic şi apă, produsă în prezenţa unui catalizator. – Din fr. hydrolyse. Trimis de… …   Dicționar Român

  • lizi — Element prim de compunere savantă, cu semnificaţia dizolvare , disociere . [< fr. lysis]. Trimis de LauraGellner, 18.05.2005. Sursa: DN  LIZI /LIZO , LÍZĂ elem. disociere, dizolvare, disoluţie . (< fr. lysi , lyso , – lyse, cf. gr. lysis)… …   Dicționar Român

  • lizigen — LIZIGÉN, Ă, lizigeni, e, adj. Care provoacă o disociere sau o distrugere a celulelor. – Din fr. lysigène. Trimis de LauraGellner, 24.05.2004. Sursa: DEX 98  lizigén adj. m., pl. lizigéni; f. sg. lizigénă, pl …   Dicționar Român

  • lizimetru — LIZIMÉTRU, lizimetre, s.n. Instalaţie specială cu ajutorul căreia se colectează şi se măsoară cantitatea de apă infiltrată într un anumit volum de sol în vederea studierii capacităţii de înmagazinare a apei pe diferite tipuri de sol. – Din fr.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”