disolutiv

DISOLUTÍV, -Ă, disolutivi, -e, adj. (Franţuzism) Care descompune, dezagregă sau degradează. – Din fr. dissolutif.

Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98



disolutív adj. m., pl. disolutívi; f. sg. disolutívă, pl. disolutíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DISOLUTÍV, -Ă adj. care descompune, dezagregă sau degradează. (< fr. dissolutif)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN