- decadentism
- DECADENTÍSM s.n. Denumire generică dată tendinţelor unor curente literar-artistice de la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX de către propriii protagonişti, care opun realităţii o lume a stărilor de spirit subiective, considerată ca singura autentică. v. simbolism. – Din fr. décadentisme.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98decadentísm s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDECADENTÍSM n. Curent în literatura şi arta de la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX, caracterizat prin misticism, formalism, individualism excesiv şi prin cosmopolitism. /<fr. décadentismeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDECADENTÍSM s.n. 1. Denumire generală pentru curentele antirealiste apărute în literatura şi arta claselor pe cale de dispariţie, caracterizate prin involuţie, regres sau disoluţie a valorii, prin ruperea din contextul celorlalte valori. 2. Curent, născut în Franţa la sfârşitul sec. XIX, care se supune rigidităţilor şcolii parnasiene şi în bună măsură naturalismului, apropiat ca formulă artistică de simbolism, în care, până la urmă, se va dizolva. [cf. fr. décadentisme, it. decadentismo].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNDECADENTÍSM s. n. 1. denumire dată unor curente literar-artistice de la sfârşitul sec. XIX, caracterizate prin disoluţie a valorii, prin ruperea din contextul celorlalte valori. 2. mişcare literar-artistică europeană, caracterizată prin revolta împotriva rigidităţilor şcolii parnasiene, cultivarea brutală a inovaţiilor formale şi a senzaţiilor tari, prin rafinament stilistic ajuns la apogeu care se va dizolva în simbolism. (< fr. décadentisme)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.