decadénţã — s. f., g. d. art. decadénţei; pl. decadénţe … Romanian orthography
decadent — DECADÉNT, Ă, decadenţi, te, adj. 1. Care se găseşte în decadenţă, în declin. 2. Care prezintă caracterele decadentismului; propriu decadentismului. – Din fr. décadent. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 decadént adj. m., pl.… … Dicționar Român
delicvescenţă — DELICVESCÉNŢĂ s.f. Proprietate a unor substanţe solide de a fi delicvescente. ♦ fig. Decadenţă, degenerare, degenerescenţă. – Din fr. déliquescence. Trimis de LauraGellner, 09.07.2004. Sursa: DEX 98 delicvescénţă (proprietate chimică,… … Dicționar Român
declin — DECLÍN, declinuri, s.n. Coborâre a unui astru pe bolta cerului înspre apus; asfinţire, scăpătare. fig. Sfârşitul unei glorii, al unei puteri aparţinând unei persoane, unui popor, unei civilizaţii etc.; decădere. – Din fr. déclin. Trimis de dante … Dicționar Român
decadént — adj. m., pl. decadénţi; f. sg. decadéntã, pl. decadénte … Romanian orthography
apus — APÚS1, apusuri, s.n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; privelişte oferită de soare când apune. 2. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus răsăritului; vest; p.ext. loc pe orizont, regiune, ţară situată spre acest punct cardinal. 3. Timp… … Dicționar Român
ascensiune — ASCENSIÚNE, ascensiuni, s.f. 1. Mişcare de jos în sus a unui mobil. 2. Suire, urcare (pe un munte); înălţare în atmosferă (cu balonul etc.) 3. fig. Dezvoltare, creştere, evoluţie a cuiva (pe scară profesională, socială). [pr.: si u ] – Din lat.… … Dicționar Român
aselghiciune — ASELGHICIÚNE s. v. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
aselghie — ASÉLGHIE s. v. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
corupţie — CORÚPŢIE, corupţii, s.f. 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. [var.: (înv.) corupţiune s.f.] – Din fr. coruption, lat. coruptio, onis. Trimis de IoanSoleriu, 19.01.2006. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
