delicvescenţă

DELICVESCÉNŢĂ s.f. Proprietate a unor substanţe solide de a fi delicvescente. ♦ fig. Decadenţă, degenerare, degenerescenţă. – Din fr. déliquescence.

Trimis de LauraGellner, 09.07.2004. Sursa: DEX '98



delicvescénţă (proprietate chimică, degenerare) s. f., g.-d. art. delicvescénţei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DELICVESCÉNŢĂ f. 1) Proprietate a unor substanţe solide de a se lichefia lent, absorbind umiditatea atmosferică. 2) Stare a corpurilor lichefiate ca urmare a absorbirii umidităţii atmosferice. 3) fig. Decadenţă completă. /<fr. déliquescence

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DELICVESCÉNŢĂ s.f. (chim.) Proprietate a unor corpuri de a absorbi umiditatea din aer şi de a se dizolva. ♦ (fig.) Decadenţă, degenerescenţă. [cf. fr. déliquescence].

Trimis de LauraGellner, 05.05.2006. Sursa: DN



DELICVESCÉNŢĂ s. f. 1. proprietate a unor substanţe solide de a fi delicvescente. 2. (fig.) decadenţă, corupţie. (< fr. déliquescence)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN