- declin
- DECLÍN, declinuri, s.n. Coborâre a unui astru pe bolta cerului înspre apus; asfinţire, scăpătare. fig. Sfârşitul unei glorii, al unei puteri aparţinând unei persoane, unui popor, unei civilizaţii etc.; decădere. – Din fr. déclin.Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX '98Declin ≠ ascensiune, prosperitateTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDECLÍN s. decadenţă, decădere, regres, (înv.) descreştere, scădenie, scădere, scăpătare, (fig.) apus, crepuscul. (declin al unui imperiu.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeDECLÍN s. v. apus, asfinţire, asfinţit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedeclín s. n. (sil. -clin), pl. declínuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDECLÍN declinuri n. 1) Mişcare de coborâre a unui astru pe bolta cerească înspre orizont; apus; asfinţit. 2) fig. Proces de trecere de la o stare superioară la una inferioară; decădere; decadenţă; regres. declinul unei civilizaţii. /<fr. déclin, lat. declinareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDECLÍN s.n. 1. Coborâre către asfinţit a unui astru pe bolta cerească. 2. (fig.) Decădere. [pl. -nuri. / < fr. déclin, it. declino].Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DNDECLÍN s. n. 1. coborâre către asfinţit a unui astru. 2. (fig.) decădere (a unei fiinţe, a unui popor, a unei civilizaţii); decadenţă, regres. (< fr. déclin)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.