- ascensiune
- ASCENSIÚNE, ascensiuni, s.f. 1. Mişcare de jos în sus a unui mobil. 2. Suire, urcare (pe un munte); înălţare în atmosferă (cu balonul etc.) 3. fig. Dezvoltare, creştere, evoluţie a cuiva (pe scară profesională, socială). [pr.: -si-u-] – Din lat. ascensio, -onis, fr. ascension.Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX '98Ascensiune ≠ cădere, coborâre, decadenţă, decădere, declin, regresTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeASCENSIÚNE s. înălţare, ridicare, suire, urcare. (Mişcare de ascensiune a aerului.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeASCENSIÚNE s. v. avansare, înaintare, înălţare, promovare, ridicare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeascensiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. ascensiúnii; pl. ascensiúniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficASCENSIÚN//E ascensiunei f. 1) Mişcare de jos în sus (a unui corp); suire; urcare. 2) fig. Dezvoltare progresistă; mişcare spre progres. A fi în ascensiune. [G.-D. ascensiunii; Sil. -si-u-] /<lat. ascensio, ascensiuneonis, fr. ascensionTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXASCENSIÚNE s.f. 1. Mişcare de jos în sus a unui mobil. 2. Urcare, suire (pe un munte); înălţare (cu balonul). ♦ (fig.) Creştere, dezvoltare. v. progres. ♦ Ridicare, promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale. [pron. -si-u-. / cf. fr. ascension, lat. ascensio].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNASCENSIÚNE s. f. 1. mişcare de jos în sus a unui mobil. 2. urcare, suire (pe un munte); înălţare (cu balonul). 3. (fig.) creştere, dezvoltare. ♢ promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale. ♢ proces de cucerire a puterii de către o organizaţie politică. (< fr. ascension, lat. ascensio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.