plocon — PLOCÓN, plocoane, s.n. 1. Dar omagial intrând în obligaţiile vasalilor către Poartă sau ale supuşilor către curtea domnească sau către stăpânul moşiei; (astăzi, fam.) dar, cadou (făcut adesea pentru un serviciu, o favoare). ♢ expr. A duce (sau a… … Dicționar Român
ploconire — PLOCONÍRE, ploconiri, s.f. Acţiunea de a se ploconi şi rezultatul ei; închinăciune, plecăciune; linguşire, umilire, servilism; ploconeală. – v. ploconi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PLOCONÍRE s. înjosire, ploconeală, umilire … Dicționar Român
temenea — TEMENEÁ, temenele, s.f. Salut făcut după obiceiul musulman, printr o plecăciune; ploconeală, închinăciune. ♢ expr. A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi. – Din tc. temenna(h). Trimis de claudia, 21.04.2008.… … Dicționar Român
căciuleală — CĂCIULEÁLĂ, căciuleli, s.f. Căciulire. – Căciuli + suf. eală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂCIULEÁLĂ s. v. înjosire, ploconeală, plo conire, umilire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime căciuleálă s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
căciulire — CĂCIULÍRE, căciuliri, s.f. Faptul de a se căciuli; căciuleală, ploconire. – v. căciuli. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂCIULÍRE s. v. înjosire, ploconeală, plo conire, umilire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
mătanie — MĂTÁNIE, mătănii, s.f. (În unele practici religioase) 1. Îngenunchere şi înclinare a corpului până la pământ, în semn de veneraţie şi de pocăinţă. ♦ p. gener. Plecăciune adâncă în semn de respect; temenea, ploconeală. 2. (La pl.) Şirag de mărgele … Dicționar Român
plecare — PLECÁRE, plecări, s.f. Acţiunea de a (se) pleca; înclinare; pornire, deplasare. ♢ Punct de plecare = începutul unei acţiuni. ♢ loc. adj. şi adv. Gata de plecare = pe punctul de a porni. La plecare = în momentul pornirii. ♦ (Sport) Momentul în… … Dicționar Român
reverenţă — REVERÉNŢĂ, reverenţe, s.f. 1. Salut ceremonios care se execută prin înclinarea bustului şi îndoirea genunchilor; închinăciune; plecăciune în semn de respect; temenea. 2. Respect, veneraţie, consideraţie, stimă. ♢ Pronume de reverenţă (sau de… … Dicționar Român
selamlâc — SELAMLẤC, selamlâcuri, s.n. (înv.) Parte rezervată bărbaţilor şi musafirilor în casele turceşti; încăperi destinate domnului şi slugilor sale, precum şi pentru recepţii, în palatele domnilor români. [var.: selamalâc s.n.] – Din tc. selâmlık.… … Dicționar Român
slugă — SLÚGĂ, slugi, s.f. I. 1. Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia, fiind retribuită în bani sau în natură. ♢ expr. (înv.) Sluga dumitale (sau dumneavoastră), formulă de salut sau de răspuns la salut. ♦ fig … Dicționar Român