temenea

temenea
TEMENEÁ, temenele, s.f. Salut făcut după obiceiul musulman, printr-o plecăciune; ploconeală, închinăciune. ♢ expr. A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi. – Din tc. temenna(h).
Trimis de claudia, 21.04.2008. Sursa: DEX '98

TEMENEÁ s. v. reverenţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

temeneá s. f., art. temeneáua, g.-d. art. temenélei; pl. temenéle
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TEMEN//EÁ temeneaéle f. Plecăciune adâncă făcută în semn de salut (după obiceiul musulmanilor). ♢ A face temeneaele a manifesta slugărnicie. [art. temeneaua] /<turc. temenna
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

temeneá (-éle), s.f. – Ploconeală, reverenţă. – var. înv. temena. Mr. timinee, megl. timinà. tc. temenna (Şeineanu, II, 355; Ronzevalle 67); cf. ngr. τεμενᾶς, alb., bg. sb. temena. – Der. temeni, vb. refl. (a face temenele, a se ploconi).
Trimis de blaurb, 04.03.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • temeneá — s. f., art. temeneáua, g. d. art. temenélei; pl. temenéle …   Romanian orthography

  • reverenţă — REVERÉNŢĂ, reverenţe, s.f. 1. Salut ceremonios care se execută prin înclinarea bustului şi îndoirea genunchilor; închinăciune; plecăciune în semn de respect; temenea. 2. Respect, veneraţie, consideraţie, stimă. ♢ Pronume de reverenţă (sau de… …   Dicționar Român

  • temeni — TEMENÍ, temenesc, vb. IV. refl. (Rar) A se pleca în faţa cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TEMENÍ vb. v. închina, ploconi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  temení vb …   Dicționar Român

  • mătanie — MĂTÁNIE, mătănii, s.f. (În unele practici religioase) 1. Îngenunchere şi înclinare a corpului până la pământ, în semn de veneraţie şi de pocăinţă. ♦ p. gener. Plecăciune adâncă în semn de respect; temenea, ploconeală. 2. (La pl.) Şirag de mărgele …   Dicționar Român

  • plecare — PLECÁRE, plecări, s.f. Acţiunea de a (se) pleca; înclinare; pornire, deplasare. ♢ Punct de plecare = începutul unei acţiuni. ♢ loc. adj. şi adv. Gata de plecare = pe punctul de a porni. La plecare = în momentul pornirii. ♦ (Sport) Momentul în… …   Dicționar Român

  • plocon — PLOCÓN, plocoane, s.n. 1. Dar omagial intrând în obligaţiile vasalilor către Poartă sau ale supuşilor către curtea domnească sau către stăpânul moşiei; (astăzi, fam.) dar, cadou (făcut adesea pentru un serviciu, o favoare). ♢ expr. A duce (sau a… …   Dicționar Român

  • salamalec — SALAMALÉC, salamalecuri, s.n. Formulă de salut la popoarele de religie mahomedană; închinăciune adâncă, temenea (care însoţeşte rostirea acestei formule). – Din tc. selâmaleyküm. cf. fr. s a l a m a l e c . Trimis de LauraGellner, 17.07.2004.… …   Dicționar Român

  • selamlâc — SELAMLẤC, selamlâcuri, s.n. (înv.) Parte rezervată bărbaţilor şi musafirilor în casele turceşti; încăperi destinate domnului şi slugilor sale, precum şi pentru recepţii, în palatele domnilor români. [var.: selamalâc s.n.] – Din tc. selâmlık.… …   Dicționar Român

  • talâm — TALẤM, talâmuri, s.n. (înv.) 1. Plecăciune, reverenţă. 2. Apucătură, deprindere; gest. [var.: talím s.n.] – Din tc. tālim. Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX 98  TALÂM s. v. apucătură, compliment, comportament, comportare, conduită,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”