reverenţă

reverenţă
REVERÉNŢĂ, reverenţe, s.f. 1. Salut ceremonios care se execută prin înclinarea bustului şi îndoirea genunchilor; închinăciune; plecăciune în semn de respect; temenea. 2. Respect, veneraţie, consideraţie, stimă. ♢ Pronume de reverenţă (sau de politeţe) = pronume personal de persoana a 2-a şi a 3-a, întrebuinţat în semn de respect faţă de persoana căreia ne adresăm sau despre care vorbim. – Din fr. révérence, lat. reverentia.
Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98

REVERÉNŢĂ s. compliment, închinăciune, mătanie, plecăciune, ploconeală, temenea, (reg.) plocon, (înv.) plecare, (turcism înv.) talâm, (fam. rar) selamlâc. (I-a făcut o reverenţă adâncă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

REVERÉNŢĂ s. v. apreciere, atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, cuviinţă, decenţă, onoare, politeţe, preţuire, respect, stimă, trecere, vază.
Trimis de siveco, 05.02.2008. Sursa: Sinonime

reverénţă s. f., g.-d. art. reverénţei; pl. reverénţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

REVERÉNŢ//Ă reverenţăe f. 1) Plecăciune în semn de profund respect. 2) livr. Sentiment de înaltă preţuire faţă de o persoană; consideraţie; deferenţă; respect; stimă. ♢ Pronume de reverenţă pronume de politeţe. /<fr. révérence, lat. reverentia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

REVERÉNŢĂ s.f. 1. (Rar) Plecăciune, salut în semn de respect, de veneraţie; temenea. 2. Respect, veneraţie, stimă. ♦ Pronume de reverenţă = pronume de politeţe. [cf. lat. reverantia, fr. révérence].
Trimis de LauraGellner, 22.03.2007. Sursa: DN

REVERÉNŢĂ s. f. 1. plecăciune, salut în semn de respect, de veneraţie. 2. respect, consideraţie, stimă. o pronume de reverenţă = pronume de politeţe. (< fr. révérence, lat. reverentia)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • reverénţã — s. f., g. d. art. reverénţei; pl. reverénţe …   Romanian orthography

  • compliment — COMPLIMÉNT, complimente, s.n. 1. Cuvânt de laudă, de măgulire, care exprimă o atitudine prietenească, de stimă, de respect sau de consideraţie. ♢ loc. adv. Fără compliment = fără exagerare, fără gândul de a măguli; pe faţă, sincer. 2. (La pl.)… …   Dicționar Român

  • domnie — DOMNÍE, domnii, s.f. 1. Autoritatea politică şi juridică a domnului (3); demnitatea de domn. ♦ Timpul cât un domn (3) se află la conducerea ţării. ♦ Regiune sau populaţie stăpânită de un domn (3). 2. Dominaţie, stăpânire, putere. 3. (înv.;… …   Dicționar Român

  • nani — NÁNI, interj. (Adesea repetat; mai ales în cântece de leagăn) Cuvânt cu care se îndeamnă copii la somn. ♢ expr. (În limbajul copiilor; substantivat) A face nani = a se culca, a adormi; a dormi. – cf. ngr. n á n i , n á n i, bg. n a n i. Trimis de …   Dicționar Român

  • plecăciune — PLECĂCIÚNE, plecăciuni, s.f. Îndoire, înclinare a trupului în faţa cuiva în semn de respect sau de salut; p. ext. supunere, ascultare, reverenţă, respect; modestie. ♢ (În formule de salut) Plecăciune, părinte! – Pleca + suf. ăciune. Trimis de… …   Dicționar Român

  • plocon — PLOCÓN, plocoane, s.n. 1. Dar omagial intrând în obligaţiile vasalilor către Poartă sau ale supuşilor către curtea domnească sau către stăpânul moşiei; (astăzi, fam.) dar, cadou (făcut adesea pentru un serviciu, o favoare). ♢ expr. A duce (sau a… …   Dicționar Român

  • talâm — TALẤM, talâmuri, s.n. (înv.) 1. Plecăciune, reverenţă. 2. Apucătură, deprindere; gest. [var.: talím s.n.] – Din tc. tālim. Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX 98  TALÂM s. v. apucătură, compliment, comportament, comportare, conduită,… …   Dicționar Român

  • temenea — TEMENEÁ, temenele, s.f. Salut făcut după obiceiul musulman, printr o plecăciune; ploconeală, închinăciune. ♢ expr. A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi. – Din tc. temenna(h). Trimis de claudia, 21.04.2008.… …   Dicționar Român

  • închina — ÎNCHINÁ, închín, vb. I. 1. refl. A şi manifesta evlavia către divinitate prin practici religioase, specifice fiecărui cult. ♦ (În biserica creştină) A şi face semnul crucii; p. ext. a se ruga. 2. refl. A se pleca (sau a şi pleca numai capul)… …   Dicționar Român

  • Marin Constantin — (* 27. Februar 1925 in Urleta, Kreis Prahova; † 1. Januar 2011) war ein rumänischer Komponist und Dirigent. Marin Constantin absolvierte 1949 die Musikhochschule in Bukarest. Parallel studierte er Pädagogie und Psychologi …   Deutsch Wikipedia

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”