reverenţă — REVERÉNŢĂ, reverenţe, s.f. 1. Salut ceremonios care se execută prin înclinarea bustului şi îndoirea genunchilor; închinăciune; plecăciune în semn de respect; temenea. 2. Respect, veneraţie, consideraţie, stimă. ♢ Pronume de reverenţă (sau de… … Dicționar Român
compliment — COMPLIMÉNT, complimente, s.n. 1. Cuvânt de laudă, de măgulire, care exprimă o atitudine prietenească, de stimă, de respect sau de consideraţie. ♢ loc. adv. Fără compliment = fără exagerare, fără gândul de a măguli; pe faţă, sincer. 2. (La pl.)… … Dicționar Român
selamet — SELAMÉT s. v. bancrută, crah, faliment, noroc, salvare, scăpare, şansă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime selamét s.n. (înv.) 1. salvare; noroc; (în expr.) a ieşi la selamet = a rezolva în mod favorabil o problemă; a scăpa dintr o… … Dicționar Român
talâm — TALẤM, talâmuri, s.n. (înv.) 1. Plecăciune, reverenţă. 2. Apucătură, deprindere; gest. [var.: talím s.n.] – Din tc. tālim. Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX 98 TALÂM s. v. apucătură, compliment, comportament, comportare, conduită,… … Dicționar Român
temenea — TEMENEÁ, temenele, s.f. Salut făcut după obiceiul musulman, printr o plecăciune; ploconeală, închinăciune. ♢ expr. A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi. – Din tc. temenna(h). Trimis de claudia, 21.04.2008.… … Dicționar Român
închinăciune — ÎNCHINĂCIÚNE, închinăciuni, s.f. (înv.) 1. Faptul de a se închina în faţa divinităţii; (concr.) rugăciune. 2. Aplecare în faţa cuiva; plecăciune; salut. – lat. inclinatio, onis. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNCHINĂCIÚNE s. 1. v … Dicționar Român
ascultare — ASCULTÁRE, ascultări, s.f. Acţiunea de a asculta şi rezultatul ei. ♢ expr. A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva. ♦ Făgăduinţă de deplină supunere faţă de biserică făcută de monahi;… … Dicționar Român
mătanie — MĂTÁNIE, mătănii, s.f. (În unele practici religioase) 1. Îngenunchere şi înclinare a corpului până la pământ, în semn de veneraţie şi de pocăinţă. ♦ p. gener. Plecăciune adâncă în semn de respect; temenea, ploconeală. 2. (La pl.) Şirag de mărgele … Dicționar Român
pleca — PLECÁ, plec, vb. I. I. 1. refl. şi tranz. A (se) înclina (într o parte sau în jos), a (se) îndoi, a (se) încovoia, a (se) coborî, a (se) apleca. ♢ expr. (tranz.) A şi pleca capul (sau fruntea, grumazul, genunchiul) = a (se) supune, a (se) umili.… … Dicționar Român
plecare — PLECÁRE, plecări, s.f. Acţiunea de a (se) pleca; înclinare; pornire, deplasare. ♢ Punct de plecare = începutul unei acţiuni. ♢ loc. adj. şi adv. Gata de plecare = pe punctul de a porni. La plecare = în momentul pornirii. ♦ (Sport) Momentul în… … Dicționar Român
