căciuli — CĂCIULÍ, căciulesc, vb. IV. refl. A se ploconi în faţa cuiva spre a obţine ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. – Din căciulă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂCIULÍ vb. v. înjosi, ploconi, umili. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
ploconire — PLOCONÍRE, ploconiri, s.f. Acţiunea de a se ploconi şi rezultatul ei; închinăciune, plecăciune; linguşire, umilire, servilism; ploconeală. – v. ploconi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PLOCONÍRE s. înjosire, ploconeală, umilire … Dicționar Român
temenea — TEMENEÁ, temenele, s.f. Salut făcut după obiceiul musulman, printr o plecăciune; ploconeală, închinăciune. ♢ expr. A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi. – Din tc. temenna(h). Trimis de claudia, 21.04.2008.… … Dicționar Român
coborî — COBORÎ, cobór, vb. IV. 1. intranz., refl. şi tranz. A (se) da jos dintr un loc ridicat sau dintr un vehicul. ♢ expr. (tranz.) A coborî ochii (sau privirea) = a privi în jos, în pământ (de ruşine, de timiditate etc.). ♦ A (se) deplasa în jos, pe o … Dicționar Român
gudura — GUDURÁ, gúdur, vb. I. refl. 1. (Despre câini; la pers. 3) A şi manifesta bucuria sau ataşamentul faţă de om, dându i târcoale şi mişcând din coadă. 2. fig. (depr.; despre oameni) A se ploconi, a se umili fără demnitate în faţa cuiva, a linguşi pe … Dicționar Român
plocon — PLOCÓN, plocoane, s.n. 1. Dar omagial intrând în obligaţiile vasalilor către Poartă sau ale supuşilor către curtea domnească sau către stăpânul moşiei; (astăzi, fam.) dar, cadou (făcut adesea pentru un serviciu, o favoare). ♢ expr. A duce (sau a… … Dicționar Român
ploconeală — PLOCONEÁLĂ, ploconeli, s.f. Ploconire; linguşire, umilire. – Ploconi + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX 98 PLOCONEÁLĂ s. 1. v. reverenţă. 2. v. ploconire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ploconeálă s … Dicționar Român
sluj — s.n. invar. (în expr.) A face (sau a sta) sluj = a) (despre câini sau despre alte animale) a se ridica în două labe; b) fig. (despre oameni) a avea o atitudine linguşitoare, slugarnică; a face cuiva temenele; a se ploconi, a se umili. – Din pol.… … Dicționar Român
smeri — SMERÍ, smeresc, vb. IV. refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie faţă de Dumnezeu. ♦ tranz. (înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti. Trimis de RACAI … Dicționar Român
temeni — TEMENÍ, temenesc, vb. IV. refl. (Rar) A se pleca în faţa cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TEMENÍ vb. v. închina, ploconi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime temení vb … Dicționar Român
