căciuli

căciuli
CĂCIULÍ, căciulesc, vb. IV. refl. A se ploconi în faţa cuiva spre a obţine ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. – Din căciulă.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CĂCIULÍ vb. v. înjosi, ploconi, umili.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

căciulí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căciulésc, imperf. 3 sg. căciuleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. căciuleáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SE CĂCIUL//Í mă căciuliésc intranz. A se închina cu umilinţă (scoţând căciula) pentru a obţine o favoare. /Din căciulă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • căciulă — CĂCIÚLĂ, căciuli, s.f. 1. Obiect confecţionat din blană de oaie sau de alt animal şi care serveşte la acoperirea capului. Bună ziua, căciulă (că stăpânu tău n are gură)! se spune, în bătaie de joc, unuia care nu salută. ♢ expr. A şi lua (sau a şi …   Dicționar Român

  • berc — BERC1, bercuri, s.n. (reg.) Dumbravă, pădurice. – Din magh. berek. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98  BERC2, BEÁRCĂ, berci, ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf,… …   Dicționar Român

  • caracul — CARACÚL, (1) s.m., (2) s.n. 1. s.m. Numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul, 2. s.n. Blăniţă de miel aparţinând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [var.: carachiúl s.m. şi n.] – Din fr.… …   Dicționar Român

  • clapă — CLÁPĂ, clape, s.f. 1. Fiecare dintre dispozitivele instrumentelor muzicale de suflat, care servesc la închiderea sau la deschiderea unor orificii prin care trece curentul de aer ce produce sunetele; fiecare dintre elementele mobile ale… …   Dicționar Român

  • cojocar — COJOCÁR, cojocari, s.m. Bărbat care lucrează sau vinde cojoace, căciuli etc. – Cojoc + suf. ar. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98  COJOCÁR s. (prin Transilv., Maram. şi Ban.) săbău, (Transilv. şi prin Ban.) suciu. Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • căciular — CĂCIULÁR, căciulari, s.m. 1. Meseriaş care lucrează căciuli. 2. Infanterist în vechea armată română. – Căciulă + suf. ar. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CĂCIULÁR s. v. dorobanţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • căciulire — CĂCIULÍRE, căciuliri, s.f. Faptul de a se căciuli; căciuleală, ploconire. – v. căciuli. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CĂCIULÍRE s. v. înjosire, ploconeală, plo conire, umilire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • işlic — IŞLÍC, işlice, s.n. Căciulă de blană scumpă sau de postav, de format mare, cilindrică sau cu fundul pătrat (din alt material), purtată de domni, de boieri şi uneori de soţiile lor, iar mai târziu de negustori, de lăutari etc. ♢ expr. A călca (pe… …   Dicționar Român

  • ploconi — PLOCONÍ, ploconesc, vb. IV. refl. 1. A se înclina, a se pleca cu respect, cu multă umilinţă, înaintea cuiva; a saluta cu politeţe (exagerată). 2. A arăta o admiraţie servilă pentru cineva sau ceva; a se linguşi, a se umili, a se căciuli. – Din sl …   Dicționar Român

  • biberet — BIBERÉT, bibereţi, s.m. 1. Blăniţă de culoare maro roşcată imitând blana de biber, obţinută prin sacrificarea mieilor carnabat de câteva luni. 2. Pluş de culoare gri sau maro, din lână sau din fibre sintetice, cu tuşeu moale, folosit pentru… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”