- işlic
- IŞLÍC, işlice, s.n. Căciulă de blană scumpă sau de postav, de format mare, cilindrică sau cu fundul pătrat (din alt material), purtată de domni, de boieri şi uneori de soţiile lor, iar mai târziu de negustori, de lăutari etc. ♢ expr. A călca (pe cineva) pe colţul işlicului sau a pocni (pe cineva) la coada işlicului = a jigni (pe cineva). [var.: (înv.) şlic s.n.] – cf. tc. b a ş l ı k.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98işlíc s. n., pl. işlíceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficişlíc (işlíce), s.n. – Căciulă de blană sau de postav. Işlicul din zibelină era rezervat domnitorului; ceilalţi boieri îl purtau de mărimi diferite, după rangul pe care îl aveau. Pînă la urmă, la jumătatea sec. XIX, ajunsese să fie însemnul distinctiv al lăutarilor. – var. şlic. tc. işlik, başlik (Loebel 250; Roesler 593; Şeineanu, II, 229; Tiktin), cf. pol. szlyk, rus. šlik. – Der. işlicar, s.m. (fabricant de căciuli; boier retrograd); işlicărie, s.f. (prăvălie de căciuli).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.