surguci

SURGÚCI, (1) surguciuri, s.n., (2) surguci, s.m. 1. s.n. Panaş din pene (de struţ) împodobit cu pene scumpe, purtat la turban sau la işlic de sultani, de înalţi demnitari turci sau de unii domni români. 2. s.m. Plantă erbacee cu frunzele divizate în numeroase segmente liniare şi cu florile albăstrui-violete, roz, albe sau pestriţe, cultivată ca plantă ornamentală (Consolida ajacis). – Din tc. sorguç.

Trimis de ionel, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



SURGÚCI s. 1. panaş. (surguci purtat de sultan la turban.) 2. (bot.; Consolida ajacis) (reg.) bonzari (pl.), cătănioare (pl.), ciocănaşi (pl.), coconaşi (pl.), crăcuţe (pl.) gâlceavă, ocheşei (pl.), păpucei (pl.), pinten, pintenaş, tătăişi (pl.), toporaşi (pl.), ciocul-ciorii, ciocul-păsării, floarea-grâului, floare-domnească, nemţişor-de-grădină, ţâţa-caprei.

Trimis de siveco, 03.08.2006. Sursa: Sinonime



surgúci (bot.) s. m., pl. surgúci

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



surgúci (panaş) s. n., pl. surgúciuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SURGÚCI¹ surguci m. Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei albe, albastre, roz sau pestriţe. /<turc. sorguç

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SURGÚCI² surguci n. reg. Substanţă solidă de culoare roşie sau cafenie, folosită în stare topită pentru aplicarea sigiliilor; ceară roşie. /<turc. sorguç

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



surgúci (-uri), s.n. – 1. Panaş împodobit, mănunchi de pene. – 2. Plantă (Delphinium Ajacis). tc. sorguc (Şeineanu, II, 350; Lokotsch 1926), cf. ngr. σεργούτζι, sb. sorguč.

Trimis de blaurb, 12.02.2009. Sursa: DER