- clapă
- CLÁPĂ, clape, s.f. 1. Fiecare dintre dispozitivele instrumentelor muzicale de suflat, care servesc la închiderea sau la deschiderea unor orificii prin care trece curentul de aer ce produce sunetele; fiecare dintre elementele mobile ale claviaturii unui pian, unei orgi etc. care prin apăsarea cu degetele, declanşează mecanismul de producere a sunetelor. ♦ Mic disc în mecanismul maşinilor de scris şi al unor maşini de calculat, fixat la capătul unei pârghii articulate şi care prin apăsare, face să se imprime litera sau cifra însemnată pe el. ♦ Orice parte terminală a unui sistem tehnic de acţionare care, prin manevrare (cu mâna), efectuează o anumită operaţie. 2. Placă articulată care serveşte la închiderea sau la deschiderea unui orificiu. 3. Bucată de stofă care acoperă deschizătura buzunarului unei haine. ♦ Fiecare dintre cele două bucăţi de stofă sau de blană mobile, ataşate lateral la unele căciuli, pentru a proteja urechile contra frigului. 4. (Rar) Capac. ♢ expr. (fam.) A trage (cuiva) clapa = a înşela, a păcăli (pe cineva). – Din germ. Klappe.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98CLÁPĂ s. (muz.) (rar) tastă, tuşă. (clapă la pian.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeclápă s. f., g.-d. art. clápei; pl. clápeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCLÁP//Ă clapăe f. 1) (la instrumente muzicale, la maşini de scris, de calcul etc.) Fiecare din elementele mobile ce alcătuiesc claviatura. 2) Placă articulată care serveşte la închiderea sau deschiderea unui orificiu. 3) Piesă din stofă care acoperă deschizătura unui buzunar. 4) Fiecare din cele două bucăţi laterale ale unei căciuli ce protejează urechile de frig. /<germ. KlappeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXclápă (clápe), s.f. – 1. Capac, astupătoare. – 2. Tastă, tuşă. – 3. Valvă. – 4. Bucată de stofă care acoperă deschizătura buzunarului. – 5. La rindea, lama de metal. – Mr. clapă. ngr. ϰλάπα (Meyer, Neugr. St., IV, 35; Bogrea, Dacor., I, 263; DAR), în care prin intermediul bg. klapa (Conev 63), şi în acelaţi timp prin germ. Klappe.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERCLÁPĂ s. f. dispozitiv, obiect care serveşte la închiderea sau deschiderea unui orificiu, la declanşarea unui anumit efect. o a trage clapă (cuiva) = a înşela pe cineva. (< germ. Klappe)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
