- clar
- CLAR, -Ă, clari, -e, adj. 1. (Despre imagini vizuale) Care se distinge bine, desluşit; vizibil; (despre ape) limpede; (despre surse de lumină) care împrăştie o lumină limpede, strălucitoare. ♢ (Substantivat, n.) Clar de lună = lumină strălucitoare de lună. ♦ Care este lipsit de impurităţi. 2. (Despre sunete sau voce) Care răsună distinct, precis. 3. (Despre gânduri, idei, cuvinte etc.) Uşor de înţeles; evident, lămurit. ♦ (Despre facultăţi intelectuale) Care pătrunde uşor, înţelege bine lucrurile; (despre oameni) care se exprimă limpede. – Din lat. clarus, fr. clair.Trimis de bogdang, 14.03.2009. Sursa: DEX '98Clar ≠ confuz, neclar, nedesluşit, obscur, vag, nelămurit, nebulos, tulbure, încurcat, încâlcit, ceţos, obnubilatTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeCLAR adj., adv. 1. adj. desluşit, distinct, evident, lămurit, limpede, precis, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (O imagine clar; o pronunţie clar.) 2. adv. v. bine. 3. adj. v. transparent. 4. adj. v. citeţ. 5. adj. v. senin. 6. adj. v. limpede. 7. adj. evident, flagrant, incontestabil, indiscutabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne clar de boală.) 8. adv. evident, limpede, (înv. şi reg.) acurat. (Este clar că ai dreptate.) 9. adj. v. limpede, nealterat, pur, (fig.) cristalin, (rar fig.) curat. (O voce clar.) 10. adj. desluşit, explicit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens clar; o afirmaţie clar.) 11. adv. desluşit, explicit, expres, lămurit, limpede, răspicat, (rar) aievea, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (I-am spus clar.) 12. v. evident.Trimis de siveco, 17.10.2008. Sursa: Sinonimeclar adj. m., pl. clari; f. sg. cláră, pl. cláreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCLAR clară (clari, clare) 1) (despre imagini) Care se vede bine. 2) (despre aer, cer) Prin care se distinge bine. 3) (despre sunete, voce) Care se aude bine; care răsună distinct; desluşit. 4) (despre lichide) Care este limpede; transparent. 5) (despre idei, gânduri etc.) Care este uşor de înţeles; uşor de identificat. Semne clare de boală. /<lat. clarus, fr. claireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCLAR, -Ă adj. 1. Limpede, desluşit, curat. ♦ Transparent. 2. Lămurit, uşor perceptibil, de înţeles. [< lat. clarus].Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DNclar (cláră), adj. – Desluşit; limpede. lat. clarus (sec. XIX), cf. chiar. – Der. neclar, adj. (care nu se vede, nu se distinge, nu se înţelege bine); clarisim, adj. (foarte clar), din lat. clarisimus (sec. XVIII); claritate, s.f., din lat. claritatem; clarifica, vb., din lat. clarificare; clarobscur, s.n.; clarificator, adj.; clarvăzător, adj., format prin traducere din fr. clairvoyant.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERCLAR, -Ă adj. 1. (şi adv.) limpede, desluşit, curat. ♢ transparent; (despre aer, cer) senin, luminos. 2. (despre sunete, voci) care răsună distinct. 3. lămurit, evident. (< lat. clarus, fr. clair)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.