- caracul
- CARACÚL, (1) s.m., (2) s.n. 1. s.m. Numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul, 2. s.n. Blăniţă de miel aparţinând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [var.: carachiúl s.m. şi n.] – Din fr. caracul.Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98caracúl (rasă, blăniţă, obiect confecţionat) s. n., pl. ("blăniţe, confecţii") caracúluriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCARACÚL n. 1) Rasă de oi, originară din Asia Centrală (oraşul Karakul), ai căror miei au o blană buclată. 2) Blană de miel din această rasă, din care se fac paltoane, căciuli etc. /<fr. caraculTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCARACÚL s.m. Rasă de oi cu blană buclată, de obicei neagră, asemănătoare cu astrahanul. // s.n. Blăniţa unui miel din această rasă. [pl. (s.m.) -li, (s.n.) -luri, var. carachiul s.m.n. / < Karakul – oraş în Asia Centrală].Trimis de LauraGellner, 16.03.2006. Sursa: DNCARACÚL s. m. 1. rasă de oi cu blana buclată, neagră, asemănătoare cu astrahanul. 2. blăniţă de miel din această rasă. (< fr. caracul)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.