ploconeală — PLOCONEÁLĂ, ploconeli, s.f. Ploconire; linguşire, umilire. – Ploconi + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX 98 PLOCONEÁLĂ s. 1. v. reverenţă. 2. v. ploconire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ploconeálă s … Dicționar Român
căciulire — CĂCIULÍRE, căciuliri, s.f. Faptul de a se căciuli; căciuleală, ploconire. – v. căciuli. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂCIULÍRE s. v. înjosire, ploconeală, plo conire, umilire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
plocon — PLOCÓN, plocoane, s.n. 1. Dar omagial intrând în obligaţiile vasalilor către Poartă sau ale supuşilor către curtea domnească sau către stăpânul moşiei; (astăzi, fam.) dar, cadou (făcut adesea pentru un serviciu, o favoare). ♢ expr. A duce (sau a… … Dicționar Român
umilire — UMILÍRE, umiliri, s.f. Acţiunea de a (se) umili şi rezultatul ei. – v. umili. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 UMILÍRE s. 1. v. ploconire. 2. v. înjosire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime umilíre s … Dicționar Român
înjosire — ÎNJOSÍRE, înjosiri, s.f. Acţiunea de a (se) înjosi şi rezultatul ei; umilire, dezonorare, degradare. – v. înjosi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNJOSÍRE s. 1. v. ploconire. 2. v. umilinţă. 3. de gradare, umilire, (înv.)… … Dicționar Român
