miţui — MIŢUÍ, miţuiesc, vb. IV. tranz. A tunde un miel, o oaie etc. de miţe. [prez. ind. şi: míţui] – Miţă + suf. ui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 miţuí vb., ind. prez. 1 … Dicționar Român
Menonita — Ulrico Zuinglio Los menonitas son descendientes directos del movimiento anabaptista del siglo XVI, contemporáneo de la Reforma Protestante. Contenido 1 Los Hermanos Suizos y los a … Wikipedia Español
unge — ÚNGE, ung, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ♢ expr. (tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacţie deosebită. (fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a … Dicționar Român
cumpăra — CUMPĂRÁ, cúmpăr, vb. I. tranz. 1. A intra în posesiunea unui lucru, plătind contravaloarea lui cu bani. ♢ expr. Cum am cumpărat o, aşa o vând = cum mi s a povestit mie, aşa povestesc şi eu altora. 2. fig. A câştiga de partea sa pe cineva,… … Dicționar Român
şperţui — ŞPERŢUÍ, şperţuiesc, vb. IV. tranz. A da şperţ; a mitui. – Şperţ + suf. ui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞPERŢUÍ vb. a mitui, (astăzi rar) a sfănţui, (înv.) a mâzdi, (fig.) a unge. (L a şperţui pentru a i face o favoare.)… … Dicționar Român
mituire — MITUÍRE, mituiri, s.f. Acţiunea de a mitui şi rezultatul ei; mituială. [pr.: tu i ] – v. mitui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MITUÍRE s. mituială, şperţuială, (astăzi rar) sfănţuială, sfănţuire, (înv.) ruşfetărie, (fig.)… … Dicționar Român
mituitor — MITUITÓR, OÁRE, mituitori, oare, s.m. şi f. Persoană care mituieşte. [pr.: tu i ] – Mitui + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 mituitór s. m. (sil. tu i ), pl. mituitóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
miţuire — MIŢUÍRE, miţuiri, s.f. Acţiunea de a miţui şi rezultatul ei; miţuială, miţuit. [pr.: ţu i ] – v. miţui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 miţuíre s. f., g. d. art. miţuírii; pl. miţuíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
sfănţui — SFĂNŢUÍ, sfănţuiesc, vb. IV. tranz. (fam.) 1. A mitui. 2. A lua mită, a stoarce bani de la cineva; a înşela pe cineva. – Sfanţ + suf. ui. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFĂNŢUÍ vb. v. mitui, şperţui. Trimis de siveco, 13.09 … Dicționar Român
împinge — ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. tranz. A mişca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. tranz. A face să înainteze; a duce, a… … Dicționar Român
