Dicționar Român. 2013.
sfănţuială — SFĂNŢUIÁLĂ, sfănţuieli, s.f. (fam.) Acţiunea de a sfănţui şi rezultatul ei. – Sfănţui + suf. eală. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFĂNŢUIÁLĂ s. v. mită, mituială, mituire, şperţ, şperţuială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
mitui — MITUÍ, mituiesc, vb. IV. tranz. A da cuiva mită. – Mită + suf. ui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MITUÍ vb. a şperţui, (astăzi rar) a sfănţui, (înv.) a mâzdi, (fig.) a unge. (L a mitui pentru a i face o favoare.) Trimis de… … Dicționar Român
sfanţ — SFÁNŢ, sfanţi, s.m. Veche monedă austriacă de argint având valoarea de aproximativ doi lei, care a circulat şi în ţările româneşti la începutul sec. XIX; sorcovăţ; p. gener. monedă măruntă, ban, para. ♦ ♢ expr. A nu avea nici un sfanţ = a nu avea … Dicționar Român
sfănţuitor — SFĂNŢUITÓR, OÁRE, sfănţuitori, oare, s.m. şi f. (fam.) Persoană care sfănţuieşte. [pr.: ţu i ] – Sfănţui + suf. tor. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 sfănţuitór s. m. (sil. ţu i ), pl. sfănţuitóri … Dicționar Român
şperţui — ŞPERŢUÍ, şperţuiesc, vb. IV. tranz. A da şperţ; a mitui. – Şperţ + suf. ui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞPERŢUÍ vb. a mitui, (astăzi rar) a sfănţui, (înv.) a mâzdi, (fig.) a unge. (L a şperţui pentru a i face o favoare.)… … Dicționar Român
