şperţuí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şperţuiésc, imperf. 3 sg. şperţuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şperţuiáscã … Romanian orthography
mitui — MITUÍ, mituiesc, vb. IV. tranz. A da cuiva mită. – Mită + suf. ui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MITUÍ vb. a şperţui, (astăzi rar) a sfănţui, (înv.) a mâzdi, (fig.) a unge. (L a mitui pentru a i face o favoare.) Trimis de… … Dicționar Român
mâzdi — MÂZDÍ vb. v. mitui, şperţui. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
sfănţui — SFĂNŢUÍ, sfănţuiesc, vb. IV. tranz. (fam.) 1. A mitui. 2. A lua mită, a stoarce bani de la cineva; a înşela pe cineva. – Sfanţ + suf. ui. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFĂNŢUÍ vb. v. mitui, şperţui. Trimis de siveco, 13.09 … Dicționar Român
unge — ÚNGE, ung, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ♢ expr. (tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacţie deosebită. (fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a … Dicționar Român
şperţuială — ŞPERŢUIÁLĂ, şperţuieli, s.f. Faptul de a da sau de a primi şperţ; mituială. – Şperţui + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞPERŢUIÁLĂ s. v. mituire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime şperţuiálă s. f., g.… … Dicționar Român
