- unge
- ÚNGE, ung, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ♢ expr. (tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacţie deosebită. (fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. tranz. A învesti în funcţie un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. tranz. A tencui un perete, a făţui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – lat. ungere.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÚNGE vb. 1. v. gresa. 2. a întinde. (unge untul pe pâine.) 3. a (se) mânji. (S-a unge cu nămol, la mare.) 4. a da. (Îşi unge piciorul cu alifie.) 5. v. mirui. 6. v. înscăuna.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeÚNGE vb. v. lipi, mitui, spoi, şperţui, vărui.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeúnge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeţi, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; part. unsTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÚNGE ung tranz. 1) A acoperi cu un strat gras sau vâscos (în scopuri alimentare, igienice sau de protecţie). unge pâinea cu unt. unge pielea cu unsori. ♢ unge (pe cineva) cu miere la inimă a-i face cuiva o mare plăcere. unge gâtul a bea (puţin). unge osia a mitui. unge cu var a vărui. unge cu lut a murui; a lipi. 2) A face să fie murdar; a acoperi cu pete de grăsime; a murdări; a mânji; a păta. ♢ unge ochii a) a induce în eroare; a înşela; b) a da ceea ce trece printre degete. 3) A învesti în funcţia de monarh sau demnitar bisericesc. /<lat. ungereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXúnge (-g, -ns), vb. – 1. A acoperi cu un strat de material unsuros sau lipicios. – 2. A gresa. – 3. A impregna, a mînji, a tencui. – Mr. (a)ungu, (a)umşu, (a)undzire, megl. ung, unş, ungiri, istr. ungu, uns. lat. ŭngĕre (Puşcariu 1815; REW 9069), cf. vegl. yondar, it. ungere, port. onher, fr. oindre. – Der. unsoare, s.f. (substanţă grasă; grăsime de porc; unguent); unsură, s.f. (acţiunea de unge); unsuros, adj. (gras, uleios); unsuri, vb. (a îmbiba cu grăsime). cf. unt, untură.Trimis de blaurb, 17.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
