- mitră
- MÍTRĂ1, mitre, s.f. 1. Acoperământ al capului de formă sferică sau conică, uneori bogat ornamentat, purtat mai ales de arhierei în timpul slujbei religioase. ♦ Un fel de coroană purtată de regi, de împăraţi etc. 2. Acoperământ al capului de formă specială la vechile popoare orientale. – Din sl. mitra, ngr. mitra.Trimis de LauraGellner, 02.06.2004. Sursa: DEX '98MÍTRĂ2, mitre, s.f. (anat.) Uter. – Din ngr. mitra.Trimis de LauraGellner, 02.04.2009. Sursa: DEX '98MÍTRĂ s. v. uter.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMÍTRĂ s. v. placentă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemítră (organ, acoperământ al capului) s. f. (sil. -tră), g.-d. art. mítrei; pl. mítreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMÍTR//Ă1 mitrăe f. 1) Acoperământ pentru cap, de forma unei cupole cusute cu fir şi împodobite cu pietre scumpe, purtat în special de arhierei în timpul slujbei religioase. 2) Acoperământ pentru cap purtat de către vechii perşi. /<sl. mitra, ngr. mítraTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMÍTR//Ă2 mitrăe f. (la om şi la animalele vivipare) Cavitate internă a aparatului genital feminin în care se dezvoltă embrionul; matrice; uter. /<ngr. mítraTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmítră (mítre), s.f. – Tocă putată de prelaţi. – Mr. mitră. gr. μίτρα, parţial prin intermediul sl. mitra (Murnu 38; Tiktin; Conev 108). – Der. mitrofar, adj. (cu mitră), din mgr. μιτρόφορος (Gáldi 211).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERmítră (mítre), s.f. – Matrice, uter. – Mr. mitră. ngr. μητρα. – Der. mitral, adj., din fr. mitral; mitropolie, s.f. (biserică ortodoxă cu rang superior episcopiei), mr. mitropule, din mgr. μητρόπολις, parţial prin intermediul sl. mitropolija (Vasmer, gr., 100); mitropolit, s.m. (arhiepiscop în ierarhia ortodoxă), din mgr. μητροπολίτης (Murnu 38); arhimitropolit, s.m. (arhiepiscop principal); cu gr. ἀρχί- "super"; metropolă, s.f. (capitală), din fr. métropole; metropolitan, adj. (al capitalei).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.