mituitor

MITUITÓR, -OÁRE, mituitori, -oare, s.m. şi f. Persoană care mituieşte. [pr.: -tu-i-] – Mitui + suf. -tor.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



mituitór s. m. (sil. -tu-i-), pl. mituitóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MITUITÓR mituitori m. Persoană care mituieşte; om care dă mită. [Sil. -tu-i-] /a mitui + suf. mituitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX