- mită
- MÍTĂ, mite, s.f. Sumă de bani sau obiecte date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-şi încalce obligaţiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conştiincios; şperţ, şpagă1, – Din sl. mito.Trimis de LauraGellner, 09.05.2008. Sursa: DEX '98MÍTĂ s. şperţ, (înv.) mituială, mâzdă, ruşfet, sfănţuială, (arg.) şpagă. (A lua mită.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeMÍTĂ s. v. camătă, dobândă, procent.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemítă s. f., pl. míteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMÍT//Ă mităe f. Dar în bani sau în alte valori materiale, dat cuiva sau primit de cineva, în schimbul unui serviciu ilegal. /<sl. mitoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmítă (míte), s.f. – Şperţ, bani care servesc pentru pentru a da şperţ. sl. myto "recompensă" (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 198), cf. sb., cr. mit(o), pol., rus. myto. – Der. mitariu, s.m. (înv., persoană coruptă); mitui, vb. (a da mită); mituială, s.f. (şperţuială); mitărnicie, s.f. (înv., şperţ).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.