- miţă
- MÍŢĂ, miţe, s.f. (Mai ales la pl.) Fire din blana unor animale, care au crescut mai lungi, formând un cârlionţ; smoc de păr sau de lână. ♦ Lână tunsă pentru prima oară de pe miei; lână (de calitate inferioară) tunsă de pe capul, coada şi picioarele oilor. – lat. *agnicius, -a "de miel".Trimis de LauraGellner, 02.06.2004. Sursa: DEX '98MÍŢĂ s. codină, (reg.) miezură, tuşinătură. (miţă este lâna de calitate inferioară.)Trimis de siveco, 28.07.2005. Sursa: Sinonimemíţă s. f., g.-d. art. míţei; pl. míţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMÍŢ//Ă miţăe f. 1) Lână (scurtă) tunsă pentru prima dată de pe miei. 2) Lână de calitate inferioară (tunsă de pe capul, coada şi picioarele oilor). 3) mai ales la pl. Fire lungi de lână care atârnă în smocuri. /<lat. agnicius, miţăaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmíţă (míţe), s.f. – 1. Smoc de lînă sau de păr. – 2. Lînă de miel netunsă. – 3. Smoc de păr la pintenul călăreţilor. – var. miţ. Mr. ńiţ. Origine îndoielnică. Se consideră în general drept der. de la lat. *agnicius "de miel" (Candrea-Dens., 1142; Candrea; Pascu, Beiträge, 11; Pascu, I, 134), der. care pare posibilă, dar nu suficientă pentru a explica toate accepţiile cuvîntului. Poate că este în loc de *niţă şi vine din lat. inituum, cf. reg. nízilu "fir", catan. nizzulu "fir" (rom., Forsch., LXIV 417). Der. din pol. jagnięcy "de miel" (Cihac, II, 199), din lat. mῑca "fragment" (Tiktin) sau din mîţă "pisică" (REW 5557) pare indoielnică. Der. miţui (var. miţi), vb. (a tunde mieii pentru prima oară); miţuit, s.n. (tunsul mieilor); miţos, adj. (cu multe miţe), care nu are nici o legătură cu mîţă (Puşcariu, Jb., XI, 54; REW 5557).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.