Dicționar Român. 2013.
duduitură — DUDUITÚRĂ, duduituri, s.f. Duduit. [pr.: du i ] – Dudui + suf. tură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DUDUITÚRĂ s. 1. cutremurare, duduit, zguduitură. (O duduitură puternică a pereţilor.) 2. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie … Dicționar Român
durduit — DURDUÍT s.n. (reg.) Faptul de a durdui; duduitură, duduit. – v. durdui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DURDUÍT s. v. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
duruit — DURUÍT, dăruituri, s.n. Faptul de a durui; zgomot produs de ceva care duruie; huruit, huruitură, duruitură. – v. durui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DURUÍT s. v. huruitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
durăt — DÚRĂT s. v. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunat, detunătu ră, duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, trăsnet, trăsnitură, tunet, vuiet. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime dúrăt … Dicționar Român
hurduitură — HURDUITÚRĂ, hurduituri, s.f. (reg.) Zgomot produs de ceva care huruie; huruitură, huruială, huruit1. [pr.: du i ] – Hurdui + suf. tură. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HURDUITÚRĂ s. v. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit,… … Dicționar Român
huruitor — HURUITÓR, OÁRE, huruitori, oare, adj. (Rar) Care huruie. [pr.: ru i ] – Hurui + suf. tor. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 huruitór adj. m. (sil. ru i ), pl. huruitóri; f. sg … Dicționar Român
huruitură — HURUITÚRĂ, huruituri, s.f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruială, huruit1, hurduitură. [pr.: ru i . – var.: uruitúră s.f.] – Hurui + suf. tură. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HURUITÚRĂ s. duduit, duduitură, durăit, durăitură,… … Dicționar Român
tronc — interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o ciocănire, de o cădere, de trântirea unui lucru etc. ♢ expr. A i cădea cuiva (cu) tronc (la inimă) = a i deveni cuiva drag dintr o dată; a îndrăgi (pe neaşteptate). ♦ Exclamaţie care exprimă surpriza … Dicționar Român
u — U1 s.m. invar. A douăzeci şi şasea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală închisă2 (8), rotunjită (2), din seria posterioară). Trimis de gall, 13.04.2002. Sursa: DEX 98 U2 interj. (Adesea prelungit sau… … Dicționar Român
vuiet — VÚIET, vuiete, s.n. 1. Zgomot prelungit produs de diferite lucruri în mişcare sau în vibraţie; vâjâit, muget, freamăt, foşnet, huiet. ♦ spec. Zgomot înfundat, produs prin detunări repetate; bubuit, duduit, trosnet, pârâit. ♦ spec. Zgomot produs… … Dicționar Român
