- huruitoare
- huruitoáre, huruitóri, s.f. (reg.) s.f. instrument care huruie, folosit de paznicii de noapte pentru a-şi da semnale.Trimis de blaurb, 29.05.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
huruitoare
Look at other dictionaries:
ciocan — CIOCÁN3, ciocani, s.m. (reg.) Ştiulete de porumb (curăţăt sau nu de boabe); ciocălău. – Din scr. čokan. Trimis de IoanSoleriu, 28.04.2004. Sursa: DEX 98 CIOCÁN2, ciocane, s.n. (pop.) Păhărel în formă de sticluţă, cu gâtul strâmt şi lung, din… … Dicționar Român
huruitor — HURUITÓR, OÁRE, huruitori, oare, adj. (Rar) Care huruie. [pr.: ru i ] – Hurui + suf. tor. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 huruitór adj. m. (sil. ru i ), pl. huruitóri; f. sg … Dicționar Român
hâr — interj. 1. Cuvânt care imită mârâitul câinilor. ♢ expr. Că( i) hâr, că( i) mâr sau hâr încoace, hâr încolo, se zice când cineva se încurcă în explicaţii neconvingătoare, mincinoase. 2. Cuvânt care imită zgomotul produs de unele mecanisme vechi… … Dicționar Român
scârţ — interj. 1. Cuvânt care imită zgomotul ascuţit, strident produs de uşi, roţi etc. ♦ Cuvânt care imită zgomotul ascuţit, alternativ al unui lucru care se mişcă când într un sens, când în altul. ♦ Compus; (depr.) scârţa scârţa pe hârtie s.m. =… … Dicționar Român
ţiu — ŢIU1 interj. (Adesea repetat) 1. Cuvânt care imită un sunet prelung, ascuţit, cu rezonanţă metalică. 2. Exclamaţie cu care se îndeamnă caii la mers. – Onomatopee. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98 ŢIU2, ţiuri, s.n. (reg.) 1. Unealtă… … Dicționar Român
